În ziua mare a Învierii, lumina răsare peste întregul pământ, iar cuvintele de bucurie se revarsă din inimile credincioșilor. Iisus, Mântuitorul nostru, a învins moartea, călcând peste ea și aducându-ne speranța unei vieți veșnice. Nimeni nu a putut vedea momentul când Iisus a ieșit din mormânt, dar în inima credinței, Învierea Lui strălucește ca o lumină eternă. Astăzi, toți cei care au fost pierduți sunt chemați să vină și să primească harul și iertarea, să îmbrățișeze pacea adusă de Domnul nostru.
La Alibunar, românii și sârbii sărbătoresc Paștele împreună de sute de ani. La început, sărbătorirea Paștelui se făcea în biserică comună, iar din momentul despărțirii românilor de sârbi, în 1872, fiecare își sărbătorește în biserica sa, dar păstrând aceleași tradiții și obiceiuri.
Astfel, suntem mărturisitori ai credinței, recunoscând că Iisus a înviat cu adevărat, că El este drumul, adevărul și viața. În bucuria acestei zile, inimile noastre cântă alături de îngeri și de întreaga creație, preaslăvind numele Celui ce a biruit moartea. Învierea lui Iisus este realitatea vie în prezentul nostru, o promisiune de mântuire și viață eternă.
Hristos a înviat din morți, iar această veste este ca o rază de lumină în întunericul lumii. În Învierea Sa, El ne învață că iubirea este mai puternică decât orice, că speranța nu moare niciodată, că viața biruiește asupra morții. Să celebrăm cu inimile pline de recunoștință și bucurie, căci Învierea lui Iisus este temelia credinței noastre, izvorul speranței noastre și izbăvirea noastră de sub jugul păcatului și al morții.
Prof. Persida GHERGA
Articolul integral îl puteți citi în numărul 18 din 4-11 mai
