Ce semnificaţii au tradiţiile pascale în identitatea noastră, care sunt cele mai populare tradiții și obiceiuri de Paști. Cât de mult și-au păstrat până în prezent farmecul și semnificația sărbătorile pascale, și multe altele, veți afla din acest material pe care l-am realizat cu dr. Daniela Barbulov, etnolog.
,,Cea mai mare sărbătoare a creştinilor, Învierea Domnului – Sfintele Paști, este prilejul, pentru români, de a trăi clipe de bucurie sfântă, dar şi de a sărbători în cadrul comunităţii. Poporul român a fost întotdeauna un popor credincios, în majoritate ortodox, iar majoritatea tradiţiilor si obiceiurilor relaţionează cu sărbătorile religioase. Acestea par a fi, pentru cei care le privesc din exterior, manifestări folclorice fabuloase. Pentru cei care le cunosc însemnătatea, ştiu că aceste obiceiuri şi tradiţii ascund înţelesuri profunde, despre relaţiile interumane şi despre relaţiile oamenilor cu natura.
Conform credinței populare, Postul Mare este împărțit în două perioade: Postul Păresimilor, care ține până în duminica de Florii și Postul Paștelui, reprezentat de ultima săptămână, Săptămâna Mare. Acest post face referire la postul de 40 de zile ținut de Mântuitorul Iisus Hristos, înainte de a începe propovăduirea Evangheliei. Pentru a simţi bucuria pascală trebuie să ne pregătim, mai ales în săptămâna patimilor, atât sufletul, cât şi trupul, a posti pe cât ne stă în putinţă măcar în aceste ultime zile, care sunt şi cele mai importante din Post”, ne declară dr. Daniela Barbulov, care ne răspunde și la următoarele întrebări:
Care sunt cele mai populare tradiții și obiceiuri de Paști și dacă sărbătorile pascale și-au păstrat până în prezent farmecul și semnificația?
,,Sfintele Paşti este considerată cea mai importantă sărbătoare la toţi creştinii. La Cina cea de Taină, în noaptea când a fost trădat, înainte de a fi arestat, Domnul Iisus a instituit sărbătoarea Paştelui nou testamental, după porunca ce I-a fost dată de Dumnezeu. De Paşti se sărbătoreşte Învierea lui Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu. Postul Mare durează 40 de zile, amintind de postul lui Moise, dar mai ales al Mântuitorului. Ultima săptămână (Săptămâna Mare) este dedicată însă, patimilor, răstignirii şi punerii în mormânt a Domnului. Este cea mai aspră săptămână de post.
Duminica Floriilor marchează momentul primirii triumfale pe care i-a făcut-o mulţimea Mântuitorului, la intrarea în Ierusalim. În această zi este obiceiul de a se sfinţi, la biserică, ramuri de salcie, care simbolizează stâlpările de finic cu care mulţimea l-a întâmpinat pe Hristos. În Duminica Floriilor, în bisericile ortodoxe, se binecuvântează ramurile de salcie. În popor există credinţa că salcia sfinţită are puteri miraculoase. Există şi obiceiul lovirii uşoare cu crenguţa de salcie: părinţii îşi loveau uşor cu ramurile de salcie copiii, spunând: „Bătaia salciei, să fii sănătos ca aceasta!” Sărbătoarea Floriilor este primită cu bucurie de toți credincioșii, dar cu înțelegerea faptului că săptămâna ce urmează, numită Săptămâna Patimilor, este una a tristeții.
În Vinerea Mare, nu se mai slujeşte Sfânta Liturghie, se ţine post negru şi nu se lucrează nimic. De când se slujeşte punerea în mormânt a Domnului şi până în ziua Învierii, nu se trag clopotele.
Pentru Săptămâna Patimilor sunt caracteristice următoarele tradiţii: păstrarea liniştii, a tristeţii generale; focuri rituale; respectarea strictă a postului; îngrijirea caselor; curăţenia prin curţi; întreruperea provizorie a lucrărilor principale în câmp; tăierea vitelor pentru mâncărurile de sărbători; iertarea reciprocă între oameni. În Vinerea Mare, nu se mai slujeşte Sfânta Liturghie, se ţine post negru şi nu se lucrează nimic. De când se slujeşte punerea în mormânt a Domnului şi până în ziua Învierii, nu se trag clopotele. După slujba Ceasurilor Împărăteşti, în Vinerea Mare, în toate bisericile se săvârşeşte „Vecernia scoaterii Sfântului Epitaf”. Prezenţa mormântului Domnului şi a Crucii Sale în mijlocul bisericii ne învaţă că, până să ajungă la Înviere, credincioşii trebuie să participe în chip simbolic şi la patimile, moartea şi îngroparea Mântuitorului. După scoaterea Sfântului Epitaf se merge de trei ori în jurul bisericii. Femeile, dar şi fetele, erau îmbrăcate în veşminte de tonuri închise, pe cap legate cu cârpă, la fel în tonuri închise.
În Vinerea Mare, nu se lucrează nimic, se merge la cimitir pentru a curăţa şi aranja mormintele cu flori. Sâmbăta Mare este ultima zi de pregătire a Paştilor, când gospodinele pregătesc cea mai mare parte a mâncărurilor tradiţionale, se prepară drobul, friptura şi borşul de miel, definitivează curăţenia în casă şi fac ultimele retuşuri la hainele pe care le vor îmbrăca în zilele de Paşti. Pe vremuri era obligatoriu ca femeile să îmbrace, la slujba de Înviere şi în zilele de Paşti, măcar o cămaşă nouă, iar bărbaţii să aibă cel puţin o pălărie nouă. La miezul nopţii, lumea porneşte în linişte spre biserică la Slujba Învierii.
În ziua a doua de Paşti se merge la cimitir. În viaţa de la sat de odinioară, cea de-a doua și cea de-a treia zi de Paști erau rezervate jocului popular. Tinerii și bătrânii în veşminte noi se adună în centrul satului sau în fața bisericii și spre seară începe hora mare a satului.”
Adriana PETROI
Articolul integral îl puteți citi în numărul 17-18 din 23 aprilie – 30 aprilie 2022
