În împrejurările în care se desfăşurau campaniile electorale, este de observat devotamentul românilor din ţinutul Vârşeţului către candidatul George Mocioni, personalitate mult stimată şi iubită de conaţionalii săi.
Cu ocazia alegerilor din 1867, relaţiile erau atât de încordate, încât au avut loc şi scandaluri de proporţii mai mici, atunci când alegătorii români şi sârbi din Vârşeţ, care îl susţineau pe candidatul George Mocioni, au observat neregularităţile de care se foloseau autorităţile pentru a zădărnici victoria lui Mocioni. Atunci când a strigat „Să trăiască Mocioni!”, alegătorul I. P. din Comorâşte, localitate din apropierea Vârşeţului, a fost din ordinul ,,solgabirăului” lovit cu palmele peste faţă şi îmbrâncit de unul din soldaţii găsiţi la faţa locului.
Dintre activităţile de interes obştesc ale lui George Mocioni amintim şi faptul că acesta a fost preşedinte al „Societăţii pentru exportul vinului” din Vârșeț, reuniune care însă în curând a dat faliment, iar în perioada anilor 1871-1877 a fost director executiv al Băncii de credit din Vârşeţ („Werschetzer Kredit-bank” A.G.), constituită la 24 aprilie 1871, și prezentă în viața economică a orașului până în 1920. Este ştiut şi faptul că Mocioni avea şi casă la Vârşeţ, existând indicii că a avut intenția de a o dărui Bisericii Ortodoxe Române în cazul înființării unei parohii la Vârşeţ, pentru a servi ca și capelă, idee care până la urmă a rămas nerealizată. Distinsul fruntaş al mişcării naţionale româneşti, om politic şi de cultură, mare proprietar şi mecena, s-a stins din viaţă pe data de 15/27 februarie 1887, „prin paralisie pulmonară”, „după mai lungă suferinţă”, „după ce a primit sfânta cuminicătură”. Corpul defunctului a fost transportat din Budapesta, din casa sa din strada Vaţului, la Foeni, unde a fost înmormântat în cripta familiară, urmând ca „sacrele părăstase” să fie săvârşite la Budapesta, Foeni, Vlaicovăţ şi Birchiş.
dr. Mircea MĂRAN
Articolul integral îl puteți citi în numărul 30 din 27 iulie
