Banatul – o zonă în care se intersectează și se ating numeroase culturi, limbi și confesiuni, făcând din toate împreună un întreg unic și indivizibil, este un subiect inepuizabil căruia îi acordă atenția cu bucurie diferiți cercetători, scriitori și artiști, fascinați de această frumoasă lume divizată deja de un secol între cele trei țări vecine – Serbia, România și Ungaria, dar care, în ciuda acestei diviziuni politice, și-a menținut unitatea civilizației sale.
S-au scris până în prezent nenumărate cărți, studii și alte lucrări mai mult sau mai puțin reușite despre Banat.
Încă din secolul al XVIII-lea, când a devenit parte componentă a Monarhiei Habsburgice, au fost publicate primele cărți despre Banat, ai căror autori erau străini, oameni care au venit aici în interes de serviciu și au cunoscut acest spațiu, din punct de vedere social, economic și cultural, încă nedezvoltat și misterios, dedicându-i pagini și pagini de texte în care au descris natura, populația, istoria sa, lăsând astfel generațiilor ulterioare spre moștenire informații de o inestimabilă valoare științifică.
Printre aceștia, îl menționăm pe Francesco Griselini, erudit italian care a scris o lucrare de pionierat despre Banat, intitulată Încercare de descriere politică și naturală a Banatului Timișoarei, publicată în 1780 la Viena.
Această operă a fost tradusă, mai recent, și în limbile română și sârbă, limba celor mai numeoși locuitori care trăiesc în Banatul istoric.
Aproape în același timp, studii valoroase despre Banat, în limba germană, sunt scrise și de Johann Jakob Erler, autorul cărții Banatul de la început până acum, din 1774 (și aceasta tradusă în română și sârbă), apoi Johann Kaspar Steube, scriitor al operei Nouă ani în Banat (1772-1781), în limba germană, tradusă și publicată și în limba română.
Dr. Mircea MĂRAN
Articolul integral îl puteți citi în numărul 2 din 16 ianuarie 2021
