În sud-estul Uzbekistanului, în pitoreasca vale a râului Zeravshan, înconjurat de munții Pamir-Alai, se află orașul Samarkand. Oricare ar fi epitetele inventate pentru el de filosofi și poeți – Oglinda lumii, Grădina sufletului, Perla Orientului, Chipul Pământului – întreaga sa splendoare nu poate fi exprimată în cuvinte.
De-a lungul istoriei sale milenare, acest oraș legendar a cunoscut perioade de ascensiune și declin, a fost supus unor atacuri devastatoare ale cuceritorilor străini, renăscând mereu, devenind și mai frumos. Drumurile comerciale către vest – spre Persia, către est – spre China și către sud – spre India, se intersectau în Samarkand, orașul-încrucișare pe marele Drum al Mătăsii. Fondat în aceeași perioadă ca Roma, Samarkand a fost martorul tuturor evenimentelor importante, iar printre cuceritorii care și-au înscris numele în istoria orașului se numără Alexandru cel Mare, Ginghis Han și Amir Timur (Tamerlan). Unele dintre cele mai frumoase clădiri din Samarkand au fost create din dorința marelui războinic, conducător și mecena Timur de a înfrumuseța capitala vastului său imperiu.
Pe vremea nepotului său Ulugh Beg, Samarkand a devenit un centru științific și cultural datorită primului observator și numeroaselor medrese care adunau cei mai buni astronomi și matematicieni ai vremii. Acest oraş incredibil l-a fermecat şi pe faimosul Marco Polo. Astăzi, Samarkand este al doilea oraș ca mărime din Uzbekistan, situat la trei sute cincizeci de kilometri de capitala Tașkent. Dacă s-ar afla în Europa sau în America, turiștii l-ar asalta în hoarde, la fel cum au făcut odinioară celebrii săi cuceritori. Deși astăzi este pe nedrept o destinație turistică omisă de pe harta lumii, importanța sa a fost recunoscută în anul 2001 de către membrii Comisiei Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură, care au inclus Samarkandul pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO.
Text şi fotografii: Senka D. PAVLOVIĆ
Articolul integral îl puteți citi în numărul 36 din 7 septembrie
