În timpul șederii mele în Uzbekistan, pentru un euro se primeau aproximativ 12.000 de sumi. Aşadar, după mulți ani, am devenit din nou milionară, deoarece pentru o sută de euro am primit incredibila sumă de un milion două sute de mii de sumi!
O amintire a anilor neplăcuți de inflație au fost și dealerii de valută din piața Siyob unde am schimbat banii, deoarece cursul de schimb valutar din bancă era mult mai mic. Cei care se decid să călătorească în Uzbekistan trebuie să ştie următorul lucru: în general, cardurile noastre de plată nu sunt acceptate acolo. În hoteluri, la restaurante și în alte locuri se plătește exclusiv în numerar. În cele cinci zile de ședere nu am reușit să cheltuiesc nici măcar o sută de euro, deoarece prețurile, în comparație cu ale noastre, sunt foarte accesibile. De exemplu, o noapte cu mic dejun într-un hotel decent de trei stele costă în jur de douăzeci până la douăzeci și cinci de euro, o masă la restaurant (pilaf cu carne de miel, salată și ceai) costă aproximativ cinci euro, iar o cursă de taxi de cincisprezece kilometri m-a costat incredibil de puțin: doar trei sute de dinari (un litru de combustibil costă șaizeci de dinari, iar pentru comandarea unui taxi am folosit exclusiv aplicația „Yandex”). Biletele de intrare la siturile turistice sunt mai scumpe și costă aproximativ patru sute de dinari pentru străini (pentru localnici sunt mult mai ieftine). Pentru ca această poveste despre prețuri să nu pară un basm, trebuie să spun că în majoritatea supermarketurilor din oraș prețurile nu sunt afișate vizibil, iar vânzătorii folosesc metoda „aprecierii vizuale” – astfel, de exemplu, o sticlă de apă de un litru și jumătate poate costa între 1.000 și 5.000 de sumi în același magazin, în funcție de cine este cumpărătorul (sumele variază între zece și cincizeci de dinari).
Cel mai popular fel de mâncare tradițional uzbec este plovul, un preparat din orez, carne de miel, legume (morcovi și ardei galben) și stafide. Se spune că localnicii au consumat plovul şi pe vremea lui Timur Lenk. Fiind o mâncare bogată în calorii și ușor de preparat, le-a oferit soldaților suficientă energie de luptă. Plovul este încă des consumat, în unele familii de mai multe ori pe săptămână, iar pentru ocazii speciale se prepară în cazane de fier caracteristice, la foc deschis.
Dintre alte specialități cu care uzbecii se mândresc, recomand aluatul umplut cu carne tocată și ceapă (somsa), supa cu carne, legume și tăiței (lagman), precum și pâinea tradițională din cuptor.
Cel mai frumos mausoleu din lume
Înainte de a pleca în Uzbekistan, am fost atrasă pe Instagram de fotografiile unui loc numit Shah-i-Zinda. La început, nu știam despre ce fel de sit este vorba, dar după ce am vizitat acest complex unic de necropole am realizat că este, de fapt, cel mai frumos mausoleu pe care am avut ocazia să-l văd. După ce pășești în complex și urci cele treizeci și șase de trepte, ajungi într-o galerie cu cripte sub cerul liber, adică într-o stradă îngustă pe care localnicii o numesc Strada Cimitirului. În această galerie, una dintre cele mai frumoase din lume, se găsesc necropole magnifice în albastru şi verde. În aceste necropole, ce au fost construite în perioada 1370-1449, sunt înmormântați membrii familiei extinse a lui Amir Timur și mari oameni din vremea sa. Complexul îşi trage numele de la mormântul imaginar al unei rude a profetului Mahomed, Kusam ibn Abbas, cunoscut sub numele de „Shah-i-Zinda”, care în traducere din persană înseamnă „Regele Viu”. A fost unul dintre cei care au propovăduit islamul în aceste părți. De aceea, acest complex a devenit un important loc de pelerinaj. Dintre alte date interesante, merită să mai spunem că, în Evul Mediu, pelerinajul la mormântul „Regele Viu” era echivalat cu pelerinajul la Mecca.
Text şi fotografii: Senka D. PAVLOVIĆ
Articolul integral îl puteți citi în numărul 37 din 14 septembrie
