Vizită încărcată cu adrenalină la cea mai înarmată zonădemilitarizată din lume (I)

La doar o oră de mers cu mașina de Seul (Coreea de Sud) se află una dintre cele mai periculoase și intrigante granițe din lume. Zona demilitarizată (prescurtat: DMZ) este o fâșie de pământ lată de patru kilometri (câte doi kilometri de fiecare parte) și lungă de două sute cincizeci de kilometri, care se întinde de-a lungul paralelei 38 nord, separând cele două Corei: Coreea de Sud (Republica Coreea) și Coreea de Nord (Republica Populară Democrată Coreeană). Aici s-a încheiat Războiul din Coreea (1950-1953), unul dintre cele mai sângeroase conflicte armate, în care au murit aproximativ trei milioane de oameni – soldați nord-coreeni și voluntari din Republica Populară Chineză, în opoziție cu trupele sud-coreene și alianța militară condusă de Statele Unite, care includea aliați din cincisprezece țări europene, asiatice și africane.

Vizita la DMZ crește adrenalina și provoacă neliniște, fiind o destinație de „turism negru”, amintindu-le turiștilor din Europa de Berlinul divizat în perioada Cortinei de Fier. Totuși, Zidul Berlinului a divizat două Germanii timp de treizeci de ani, în timp ce războiul rece din Asia continuă. Tehnic vorbind, Coreea de Nord și Coreea de Sud sunt încă în stare de război deoarece, după șaptezeci și unu de ani de la semnarea armistițiului, nu a urmat niciun tratat de pace. Paradoxal, contrar denumirii sale, DMZ este o zonă cu câmpuri minate, având cea mai mare concentrație de soldați și arme din lume. Se presupune că există aproximativ un milion de soldați din cele mai numeroase armate din lume, instruiți să urască inamicul ideologic, care ar putea să rupă armistițiul nesigur din Peninsula Coreeană în orice moment și să extindă războiul în țările vecine și în întreaga lume. Rachetele nucleare intercontinentale nord-coreene și armele corespunzătoare americane reprezintă o amenințare dezastruoasă pentru întreaga omenire.
De la ghid am aflat că Războiul din Coreea s-a încheiat cu semnăturile a doi generali americani (în numele Națiunilor Unite), a unui general chinez și a liderului nord-coreean Kim Il Sung, în decurs de zece minute, pe 27 iulie 1953, într-o clădire albastră, special construită pentru această ocazie, în Panmunjom. Liderul sud-coreean nu a semnat însă actul final al Războiului Coreean, deoarece regimul său nu a consimţit la propunerea de acord. Atmosfera de război rece creată după acest act, când semnatarii armistițiului nu și-au adresat niciun cuvânt și nu au încercat să se salute, domină și astăzi acest spațiu.

Text și fotografii: SENKA D. PAVLOVIĆ

Articolul integral îl puteți citi în numărul 34 din 24 august