Sfântul Dimitrie s-a născut în cetatea Solun (Tesalonic), pe vremea împăraţilor Diocleţian (284-305) şi Maximian (286-305). Tatăl său era conducător al cetății și era creștin în ascuns.
Părinţii Sfântului Dimitrie nu aveau copii şi numai după multă rugăciune către Maica Domnului şi la icoanele Mântuitorului Hristos, au devenit părinți.
Când copilul a ajuns la vârsta la care să poată cunoaşte şi să înţeleagă adevărul, l-au dus în locul lor de rugăciune, loc ascuns în casă și i-au arătat icoana adevăratului Dumnezeu şi icoana Născătoarei de Dumnezeu. Tradiția spune că aici, chemând în taină un preot şi pe câţiva creştini, prieteni apropiaţi, au botezat pe fiul lor.
După ce tatăl său a murit, Dimitrie, care a urmat cariera tatălui său, a fost chemat de împăratul Maximilian, care l-a pus conducător al Tesalonicului. Atunci i-a cerut următoarele: „Păzește patria ta şi s-o cureţi de necuraţii creştini, ucigându-i pe toţi cei care cheamă numele lui Iisus Hristos Cel răstignit”. Însă, în momentul în care a preluat dregătoria, el a mers la Tesalonic, unde a încălcat ordinele și a început să propovăduiască Evanghelia.
Când împăratul Maximilian a auzit că Dimitrie este creștin, l-a aruncat în temniță. În timp ce se afla întemnițat, Sfântului Dimitrie i s-a arătat un înger trimis de Dumnezeu, care l-a îmbărbătat și l-a întărit, ca să biruiască frica și să nu renunțe le Hristos. Tocmai de aceea, el a continuat să se roage lui Dumnezeu și să propovăduiască credința printre prizonieri.
În 26 octombrie 306 a fost martirizat. În dimineața acelei zile, ostașii au intrat în temniță și l-au găsit pe Sfântul Dimitrie rugându-se. Drept urmare, l-au împuns cu sulițele, ca să îl omoare. Înainte de a muri, Dimitrie a cerut o suliță și a înfipt-o în coasta sa spunând: Hristos a murit pentru păcatele noastre, eu mor pentru El și credința adevărată.
Pr. Petru Berbentia
Articolul integral îl puteți citi în numărul 44 din 30 octombrie 2021
