Chiar dacă pentru mulți dintre noi satul a rămas undeva în urma noastră, în timp ce noi alergăm grăbiți spre marile orașe, a rămas, întipărit adânc în inimile bătrânilor noștri, iar povestea din acest reportaj, chiar dacă este foarte veche, continuă și se vrea să fie povestită.
Așa că vă invit într-o călătorie altfel, într-un timp în care oamenii aveau timp, în care viața se desfășura sub alte două mari ritmuri: cel al naturii și al tradiției. Oricât de frumoase ar fi plaiurile, relieful, vatra sau moșia satului din punct de vedere fizic sau geografic, toate nu ar avea nici o strălucire dacă nu ar exista populația, sătenii sau resursele umane, care dau viață așa cum spune proverbul românesc: „omul sfințește locul cu sudoarea frunții”. Îmi amintesc cu mare drag și încerc să transmit mai departe obiceiurile și tradițiile pe care le-am învățat, trăit sau auzit ca legende de la oamenii mai în vârstă.
Istoria se schimbă, oamenii trec și vin, cultura spirituală a unui popor trebuie să reziste vremurilor mai ales prin credință, etnografie și folclor. Obiceiurile unui popor sunt strâns legate de succesiunea anotimpurilor, care sunt o consecință a mișcării de revoluție a pământului, de activitățile agricole sau pastorale. Folclorul cu tradițiile, obiceiurile și portul popular reprezintă comori inestimabile care definesc identitatea unui popor, dar în acest reportaj vă voi povesti doar despre activitățile agricole.
Lucrarea pământului, după anotimpurile anului
Încep prin a-l parafraza pe cercetătorul Aurelian Cosma, care zicea următoarele: ,,În această relație a omului cu natura, există un limbaj tainic, pe care îl găsim în arhitectura caselor, în ocupații și îndeletniciri, în creativitate, în datini și obiceiuri”. Eu mă opresc doar la ocupații și îndeletniciri, pe care vi le voi descrie așa cum mi-au fost povestite de către Petru Ardelean din Alibunar. Printre puținii oameni care știu ce înseamnă munca la câmp cu calul, sau lucrarea pământului, după anotimpurile anului, care era făcută cu mare grjă, dedicare și sfințenie, pentru că de la munca de pe câmp venea existența cea de toate zilele. ,,Dacă atunci lucram 10 hectare și aveam bani suficienți pentru a ne construi o casă, mă întreb, ce putem face acum din 10 hectare? De aceea întotdeauna spun că pe timpuri era viața mai ușoară, traiul mai bun.
Adriana PETROI
Articolul integral îl puteți citi în numărul 70 din 13 mai
