Pentru că am întâlnit oameni ce salută în fel şi chip, încerc să limpezesc atât cât pot această problemă şi, în acelaşi timp, să vă provoc la o discuţie pe seama temei propuse. Deci, ce este salutul? Este o formă de schimb de politeţe între două persoane, ce se manifestă în general printr-o scurtă înclinare a capului, urmată sau nu de un cuvânt sau o expresie.
Trebuie să facem o distincţie clară între formulele de salut laice, civile şi cele religioase.
Salutul laic
În vremea copilăriei mele, trăită în Reşiţa Montană, oamenii încă se mai salutau cu „servus” sau „serbus”. Termenul ,,servus” are o istorie interesantă, pentru că în vechime era adresarea politicoasă a celor inferiori către superiori; ,,servus humillimus” însemna ,,sluga dumitale preaplecată!” şi era însoţit adesea de un gest de plecăciune. Astăzi, este salutul prietenilor, folosit de la egal la egal. Specialiştii în ligvistică sunt de părere că acest salut ar fi vienez, din cauza folosirii sale frecvente în Imperiul Austro -Ungar. Ori, cum Banatul, în general, și cel montan, în special, a fost considerat şi denumit „mittel Europa”, nu e de mirare folosirea acestei expresii de salut în aceste părţi ale României. Este adevărat, pe de altă parte că braşovenii işi arogă poziţia de singurii români care încă folosesc acest salut, dar aceasta e doar o răutate provincială.
Cum regională şi proprie este şi expresia cu care suntem întâmpinaţi de fraţii români din Serbia: „Cum eşti? Eşti bine?” Vocabularul de astăzi, al tinerilor, în primul rând, este unul foarte bogat în tot felul de formule de salut. Auzi deseori expresii precum: Ciau sau Ceau!, Noroc!, Salve!, Salutare!, Salut!, Te sărut!, Hai, te-am pupat!, Hai, pa!. Observăm, mai ales la tinerii ce folosesc internetul (şi care tânăr nu-l foloseşte?), o categorie nouă de saluturi: Hi!, Hi all!, Sal!, Hello!, See ya!. Vechile saluturi ,,Bună ziua”, ,,Sărut mâna”, ,,La revedere”, sunt mai rar folosite de cei mai tineri. Ba am întâlnit chiar o dorinţă de a comprima cât mai mult posibil formulele de salut pe messenger, aşa că nu mă mai mir când tinerii mei prieteni mă salută cu „săr-mână” sau încheie convorbirea cu un simplu „k” ( de la „ok”!).
Salutul religios este o altă faţetă a problemei şi cred că ne interesează măcar la fel de mult ca şi cel laic. Sfântul Vasile cel Mare spunea că dacă te întâlneşti pe drum în acelaşi timp cu un preot şi cu un înger, prima dată săruţi mâna preotului şi după aceea te închini îngerului, pentru că preotul s-a învrednicit de mare taină prin hirotonie. Nu cred că mai gândeşte cineva aşa, dar oamenii fac diferenţă între salutul civil şi cel religios. Expresia ,,Doamne ajută” este aproape generalizată între credincioşii din România şi este folosită ca salut. Dar este un salut? Eu am întâlnit multe păreri pro şi contra. Păreri provenite de la tineri şi oameni maturi.
Pr. Petru BERBENTIA
Articolul integral îl puteți citi în numărul 46 din 18 noiembrie
