Olivera lanu, profesoară de educație muzicală, și-a început călătoria în România cu speranța de a-și continua studiile muzicale superioare la Academia de Muzică din București. Cu toate acestea, drumul ei a luat o întorsătură neașteptată când a decis să rămână în orașul cald şi plin de viață, Timişoara. Această decizie a dus-o pe un drum plin de provocări, dar și de împliniri în cariera sa de cadru didactic în trei școli elementare. În acest dialog pe care l-am purtat, Olivera împărtășește experiențele ei despre viața și munca în Timişoara, precum și observaţiile ei asupra schimbărilor din sistemul educațional și societatea contemporană.
Olivera Ianu este din Vârșeț, este profesoară de educație muzicală și se mândrește cu faptul că, din partea mamei, este de naționalitate aromâncă. Aflăm de la dânsa că după ce a absolvit studiile inferioare de muzică, și-a propus să continue cu studiile superioare, iar prima sa opțiune a fost Academia de Muzică din București. Însă, fiindcă nu cunoștea limba română, a decis să urmeze un an pregătitor pentru a o învăța.
Atașatul cultural de la București, originar dintr-o familie de aromâni, i-a recomandat Universitatea din Constanța sau Timișoara. Știind că Timișoara este aproape de casa sa, a ales acest oraș. Planul său era să se întoarcă la București, după terminarea anului pregătitor la Timișoara și să-și continue studiile acolo.
După ce a petrecut aproape un an la Timișoara, și-a făcut prieteni și colegi. Se apropia sfârșitul anului pregătitor și profesorii de la Academia de Muzică au întrebat-o dacă vrea să rămână sau dorește să se întoarcă la București.
Adriana PETROI
Articolul integral îl puteți citi în numărul 17 din 27 aprilie
