Între politică și literatura există multe similitudini și complementarități

Aleksandar Čotrić este un autor prolific și remarcabil, cunoscut pentru contribuțiile sale deosebite la literatură, dar și în calitate de deputat în Adunarea Națională a Serbiei, unde a luat parte activă la adoptarea multor decizii importante. Este renumit în special pentru aforismele sale și poveștile captivante. Cu un stil inconfundabil și cu o profunditate a gândirii care îl situează în rândul marilor maeștri ai umorului și satirei, Čotrić a reușit să își lase amprenta în numeroase antologii de aforisme din Serbia, România și din multe alte țări. Opera sa a fost tradusă în peste treizeci de limbi, ceea ce atestă impactul universal și relevanța mesajelor sale. Prin talentul său incontestabil și prin abilitatea de a surprinde esențele vieții în fraze concise și pline de miez, Čotrić a cucerit inimile cititorilor din întreaga lume. Distins cu unele dintre cele mai prestigioase premii naționale și internaționale pentru umor și satiră, Aleksandar Čotrić este nu doar un scriitor, ci și un adevărat ambasador al culturii și spiritului umoristic.

Cariera dumneavoastră literară are o traiectorie ascendentă din anul 1984, când ați început să publicați aforisme. Ce v-a inspirat să le scrieți?

Am început să scriu aforisme în Loznica, orașul meu natal, în 1984, la vârsta de 18 ani, influențat de revista de satiră „Jež”, de „Omladinske novine” și de ziarul studențesc din Belgrad, „Student”, dar și de cărțile unor aforistiști remarcabili precum Dušan Radović, Vladimir Bulatović Viba și Milovan Vitezović. Aforismele au fost pentru mine o expresie a revoltei față de conducerea catastrofală a regimului comunist monopartid și, în același timp, o manifestare a simțului meu pentru umor, cu intenția de a le aduce oamenilor zâmbetul și buna dispoziție. Deoarece nu aveam unde să public, am scris primele aforisme pe pereții sălii de clasă în liceu. Curând, la cererea profesorilor, am fost obligat să le șterg, dar aforismele „A lăsat urme adânci. De aceea ne prăbușim.”, „Ne-a îndatorat mult. În străinătate.” și „Suntem în aceeași barcă, dar nu toți vâslim.” au rămas pentru totdeauna în memoria mea.

Ați început să publicați povești umoristice și satirice în anul 2003. Care sunt temele ce vă inspiră cel mai mult în acest gen?

Mă simt inspirat să scriu despre evenimentele din familia mea, întâmplările din clădirea noastră, oamenii obișnuiți și situațiile cotidiene de pe stradă, de la piață, din magazin, dar și de pe scena politică, ce abundă în absurdități, chestii bizare, nonsense și personaje viu colorate care nu țin cont de moralitate, principii sau promisiuni.

Mariana STRATULAT

Articolul integral îl puteți citi în numărul 28 din 13 iulie