,,Într-o dimineață de început de vară, la Novi Sad, în anul 1987 am văzut lumina zilei într-o familie de intelectuali, tatăl meu fiind Vichentie Iovanovici, jurnalist, iar mama dr. Romanța Iovanovici, șefa secției din Novi Sad a Institutul pentru Editarea Manualelor”, așa începe povestea despre viața sa Cristina Iovanovici Dolamă.
Primii ani de viață i-a petrecut la Petrovaradin și Sremska Kamenica, la câțiva kilometri de Novi Sad, ca apoi să se mute împreună cu familia în capitala Voivodinei. Copilăria ei a fost una fericită, marcată de jocuri cu alți copii și vizite la bunicii din Petrovasâla sau Sân-Ianăș, care au fost întotdeauna sprijinul ei emoțional și intelectual, precum și la alte rude de care era foarte apropiată. Aproape în fiecare weekend, mergea la bunici, unde petrecea ore întregi ascultând poveștile lor fascinante despre vremuri apuse și învățând lecții valoroase de viață.
,,Întotdeauna voi fi recunoscătoare că am petrecut aceste clipe alături de bunici şi rude, oameni minunați, plini de dragoste și răbdare, care m-au ajutat să învăț multe, să mă dezvolt și să devin persoana care sunt astăzi. Desigur, un rol important, în această privință au fost și părinții, care și-au dat silința să facă totul posibilul să-mi ușureze viața și să mă sprijine în toate momentele cheie din viață. Alături de mine a fost mereu și surioara mea mai mică, Silvia. Ea este un spirit liber, mereu plină de idei noi și aventuri neașteptate. Perseverentă în tot ceea ce face, nu se lasă niciodată descurajată de obstacole și își urmează visurile cu pasiune. Fiecare moment petrecut împreună este o sursă de distracție, având abilitatea de a transforma cele mai banale zile în amintiri de neuitat”, adaugă Cristina.
A frecventat Școala Elementară „Ivan Gundulić” din Novi Sad, unde învățământul se desfășura doar în limba sârbă. Totuși, a avut norocul ca profesoara Anișoara Țăran să țină ore de limba română sâmbătă dimineața, oferindu-i ocazia de a cunoaște alți elevi români de vârsta ei. Deși îi era greu să se trezească sâmbăta dimineața, a reușit, știind cât de important este să îți cunoști limba maternă. Încă de mică, a fost fascinată de limbi și structura lor, dar și de legăturile care există între ele. A descoperit că, prin învățarea unei limbi noi, poate explora culturi diferite și descoperi noi moduri de gândire. Pe lângă aceasta, a fost interesată de istorie, însă nu de cea studiată la școală, pentru că îi era greu să rețină datele. În schimb, îi plăcea să citească despre diferite mituri și legende de sute și mii de ani și să vizioneze documentare pe aceste subiecte, dar și altele.
Un rol important în acest sens l-au avut bunicii ei, Reghina și Tiberiu Măran, și unchiul ei, dr. Mircea Măran, precum și numeroasele cărți din biblioteca lor. Acolo putea petrece ore întregi citind despre orice îi dorește inima și discutând cu ei, punând întrebări și dezbătând lucruri interesante pe care le descoperea. Acest interes pentru istorie s-a concretizat sub forma unei lucrări despre istoria modernă și migrațiile de după Cel de-Al Doilea Război Mondial, pe care a scris-o în timpul liceului („Isidora Sekulić” din Novi Sad) și cu care a participat la o competiție internațională, obținând locul doi pe Serbia. Fiind o competiție serioasă, premiul pentru cei mai buni participanți a fost o vizită în faimosul oraș italian Veneția. Această experiență i-a marcat tinerețea, deoarece acea săptămână petrecută în Veneția i-a oferit posibilitatea de a vedea cum trăiesc și gândesc tinerii din alte țări. După absolvirea liceului, a studiat limba engleză la Facultatea de Filosofie din Novi Sad, considerând că aceasta îi va oferi multe oportunități de carieră. Aici, și-a aprofundat cunoștințele de gramatică, literatură și cultură, deschizându-i noi orizonturi. A fost atrasă de diversitatea culturală și de oportunitățile internaționale pe care studiile în domeniul lingvistic le pot oferi.
Daniela BAKIĆ SCUMPIA
Articolul integral îl puteți citi în numărul 41 din 12 octombrie