Pe 24 iunie, odată cu sărbătoarea Sânzienelor şi a Zilei Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, marcăm împreună Ziua Universală a Iei, simbolul cultural românesc. Ia este un simbol al identităţii şi creativităţii românului, care dăinuie din timpuri străvechi. Ziua Universală a Iei este o iniţiativă a comunităţii ,,La blouse roumaine”, marcată pentru prima dată pe 24 iunie 2013, în ziua de Sânziene. Cea mai mare recunoştinţă acordată iei este înscrierea ei pe Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii (UNESCO), pe data de 1 decembrie 2022.
La Torac, unde arta şi frumosul se transmit generaţiilor viitoare, acest eveniment s-a desfăşurat marţi, 24 iunie, cu începere de la ora 20, în curtea Complexului Etnografic ,,Casa Bănăţeană”. Evenimentul a fost organizat de către Societatea (Fundaţia) Română de Etnografie şi Folclor din Voivodina, Şcoala Elementară ,,George Coşbuc”, Asociaţia pentru Artă şi Cultură Românească ,,Vichentie Petrovici Bocăluţ” şi Asociaţia Femeilor ,,Bănăţenele” din Torac. Ziua Iei face parte din proiectul ,,Cultură, spiritualitate şi tradiţie la Casa Bănăţeană”, finanţat de Guvernul României prin Departamentul pentru Românii de Pretutindeni. În fiecare an manifestarea a avut o temă, astfel că în acest an aniversarea a fost denumită simbolic ,,O Ie este o carte deschisă”.
Anul acesta Ziua Iei nu a început cu o horă sau cu o ardeleană. O linişte grea s-a aşternut peste Torac. ,,Mai am un singur dor” şi ,,De ce nu-mi vii”, cele două romanţe interpretate de Orchestra ,,Lyra”, condusă de Filip Baloş, au dat deja la începutul programului un indiciu tuturor celor prezenţi că Toracul a fost în acea seară în doliu: ,,fiul satului”, şi poetul torăcean, Ionel Stoiţ, a trecut în lumea umbrelor, dar nu şi în cea a uitării. Firul cu care erau brodate iile expuse a fost stropit cu lacrimele torăcenilor, care în linişte plângeau după poetul în grai, cu zâmbet, inginer de meserie și arhitect al râsului bănățean.
Florin RAŞA
Articolul integral îl puteți citi în numărul 27 din 12 iulie 2025