Obiceiurile columbiene – sursă de admirație și culori pentru Festivalul „Coroana Vârşeţeană”

Sub semnul prieteniei și al artei, ediția a 27-a a „Coroanei Vârșețene” a primit cu bucurie grupul columbian „Manglares” și de muzicienii „Palenko”. Împreună, aceștia au adus pe scena festivalului un spectacol deosebit, în care dansul și muzica au vorbit aceeași limbă: cea a pasiunii și a bucuriei de a fi împreună. Reușind să cucerească publicul, îmbinând tradiția cu energia modernă, transformând scena într-un adevărat pod cultural între Banat și America Latină. În continuare o să descoperiți de la interlocutorul nostru, Ricardo Alberto Cosme, directorul artistic al Companiei Artistice de Dans „Manglares” din Cali, Columbia.

Născut în Cali, Columbia și face parte din Compania Artistică de Dans „Manglares”, unde este director artistic încă de la fondarea ei, în 2014. În discuția noastră ne-a menționat:

  • De doi ani lucrăm intens pentru cultură și tradiția țării noastre, Columbia, și suntem bucuroși să ducem aceste manifestări artistice în toate colțurile lumii. Am început cu puțini membri, dar grupul a crescut treptat și s-a impus în domeniul dansului din Cali. În total suntem 16 persoane – 10 femei și 6 bărbați. În acest turneu am venit 4 perechi. Am început să călătorim din 2016: Cipru, Egipt, Turcia, Olanda, Franța, Polonia, Serbia, România și multe alte țări. De atunci suntem activi, pentru că dorim ca folclorul columbian să fie cunoscut și vizibil în toată lumea. Aceasta este a doua mea vizită în Serbia – prima a fost în 2019, tot aici, la Vârșeț. M-a impresionat hrana din Serbia care este foarte gustoasă, iar festivalul a crescut mult, am văzut mai multe grupuri decât în trecut, ceea ce arată sprijinul municipalității pentru festival. Fiecare țară are farmecul ei – prin istorie, tradiții, infrastructură, oameni și gastronomie. Ne surprinde mereu faptul că și în Europa există interes pentru tradițiile folclorice, ceea ce ne face să apreciem și mai mult munca noastră. Avem rădăcini europene prin partea spaniolă și africane prin moștenirea culturală, iar acest amestec ne inspiră să creștem artistic. Costumele noastre reflectă diversitatea dansurilor din Columbia și se adaptează la climă. În zonele montane, unde este mai frig, costumele sunt din bumbac gros, cu pantaloni din țesături mai grele și pălării de lână. În nord, unde e mai cald, costumele sunt mai lejere. Avem costumul de Ñapanga din sud, costumele din Pacific pentru dansurile specifice regiunii, dar și cele din zona Andină – cum sunt cele de Sanjuanero, foarte colorate și ornate cu flori artificiale. În grupul nostru dansează persoane de la 16 ani în sus, atât timp cât pot să se miște.
    Am studiat balet de mic copil, dar m-a atras mai mult folclorul, pentru că iubesc muzica și varietatea instrumentelor. Sunt percuționist, iar prin folclor am cunoscut multe țări și tradițiile lor. Am făcut și cercetări care m-au ajutat să înțeleg mai bine dansul. Tradițiile noastre se transmit oral – de la bunici – și vizual, prin observarea celor mai în vârstă. Scopul este ca tinerii să continue să păstreze folclorul, tradițiile culinare, costumele și muzica. În Columbia, folclorul este foarte apreciat, mulți tineri dansează și participă la academii și școli. Când călătorim și publicul străin ne aplaudă, simțim o mare satisfacție. Din păcate, guvernul nu ne sprijină, așa că trebuie să ne autofinanțăm prin economii, evenimente și tombole, pentru a putea reprezenta patria în alte țări. Momentele memorabile sunt legate de publicul foarte prietenos – când ne văd pe scenă devin și mai apropiați de noi. Costumele noastre colorate și muzica diferită față de cea din Serbia atrag atenția și ne fac să fim mândri. Viitorul folclorului îl văd promițător – mulți tineri merg la academii și participă la evenimente. Noi venim din regiunea Pacificului columbian, unde dansurile se împart în arrullos, alabaos și dansuri de curtare. Îmi place mult dansul currulao, un dans de curtare în care bărbatul urmărește femeia, iar ea îl respinge la început, dar apoi cedează.

Text: Denis STRATULAT
Poze: Larisa GHEORGHE

Articolul integral îl puteți citi în numărul din 8 august 2026