Cristian a crescut într-un mediu unde păstrarea tradițiilor strămoșești este adânc întipărită în inimile nicolincenilor. Această dragoste nețărmurită o manifestă prin organizarea diverselor manifestări culturale care au la bază păstrarea datinilor străbune și prezentarea portului tradițional. Printre nicolincenii care poartă în suflet patrimoniul cultural al satului se numără și Cristian, care, de-a lungul timpului, a devenit un adevărat colecționar de unelte străvechi meșteșugărești și deține o bogată colecție de îmbrăcăminte veche, purtată de strămoșii săi atunci când participau la hora satului, la petreceri, nunți și alte ceremonii organizate în sat.
Cristian Turcoane s-a născut pe 24 iunie 1997, la Vârșeț. A frecventat Școala Elementară „2 Octombrie” din Nicolinț, după care a urmat Școala Medie de Economie și Comerț din Alibunar (profil tehnician economist). După absolvirea școlii medii, și-a continuat studiile la Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” din Timișoara (profil farmacie generală), unde a obținut diploma de farmacist, iar apoi s-a înscris la studiile de magisteriu în farmacie, pe care le-a absolvit cu brio.
După finalizarea studiilor universitare, s-a întors în satul natal pentru a-și susține examenul de licență la Belgrad. Actualmente, este angajat la o farmacie din Vârșeț, unde ocupă postul de far-macist din anul 2022. Obligațiile de la locul de muncă nu i-au fost un impediment pentru a se dedica, în timpul liber, pasiunii sale – colecționarea uneltelor vechi și a pieselor de îmbrăcăminte purtate de nicolinceni în vremurile trecute.
Cristian ne-a mărturisit că uneltele meșteșugărești l-au fascinat încă de la vârsta de 4 ani, când bunicul său l-a dus în podul casei, unde au găsit clopote și tălăngi care se atârnau la oile ce mergeau în fruntea turmei. De atunci și până astăzi, l-a interesat tot mai mult acele obiecte vechi care au marcat viața omului la sat. Își amintește cu drag de acele momente, care erau pentru el o bucurie de nedescris, când bunicul i-a dăruit un clopoțel pe care l-a păstrat cu sfințenie și care este un exponat foarte apreciat, plasat la locul de frunte în colecția sa.
După cum a menționat Cristian, acest clopoțel pe care l-a primit a fost purtat de bunicul său când mergea după salcie la sărbătoarea Floriilor. El ne-a spus că acest clopoțel este foarte vechi, poate că a depășit 100 de ani. Clopoțelul a fost legat cu sârmă și, la o mică atingere, produce sunete caracteristice care te lasă uimit când te afli în apropierea lui. Este construit din alamă, iar exem-plarele de clopoței sunt foarte greu de găsit, fiind totodată și un obiect de muzeu de mare raritate.
Cristian ne-a dezvăluit și unele povești legate de istoria acestui clopoțel din colecția sa, spunân-du-ne că, atunci când se sparge clopoțelul sau se distruge, își pierde acele vibrații plăcute pe care le emite, și aceasta l-a determinat să-l păstreze în colecția sa pentru a-l proteja de orice deteriorare.
Silvia MĂRGAN
Articolul integral îl puteți citi în numărul 12 din 22 martie 2025
