În seara zilei de 6 septembrie 2024 ne-am despărțit de Ana Ginu, la venerabila ei vârstă de 77 de ani.
Ana Ginu, alintată de colegi Anuica, a fost, timp de peste patru decenii, secretară dedicată a prestigioasei Case de Presă şi Editură ,,Libertatea”.
Originară din Alibunar, Ana s-a născut pe 1 ianuarie 1947, fiind fiica Mariei și a lui Iosif. A urmat clasele școlii primare în satul natal și și-a continuat educația la Școala Normală și la Academia Pedagogică din Vârșeț. În anul 1977 au avut loc două momente definitorii în viaţa Anei: a absolvit Academia Pedagogică și s-a născut fiica ei Gabriela, care i-a adus o bucurie profundă. În 2012, fiica i-a dăruit un nepoţel, Vanja, despre care Anuica vorbea cu o dragoste imensă.
Casa de Presă și Editură „Libertatea” a fost, pentru Anuica, mai mult decât un loc de muncă – a fost a doua sa casă. În această instituție a fost angajată din 1973, dedicându-se trup și suflet activității profesionale, astfel că după pensionare a continuat să lucreze cu entuziasm încă nouă ani. A fost mereu prima care sosea la redacţie și ultima care pleca de la serviciu. Pe parcursul carierei sale, a colaborat cu opt directori și cu numeroși redactori, demonstrând o adaptabilitate admirabilă și o dăruire profesională impecabilă. Spunea adesea că o secretară excelentă trebuie să fie de încredere, punctuală și dedicată. ,,O secretară bună se adaptează cerințelor tuturora. Trebuie să fie de nădejde, să lucreze cinstit, să îşi îndeplinească sarcinile profesionale la timp, să țină minte ceea ce se cere de la ea sau să-şi noteze dacă nu are memorie bună. Eu cred că am avut acest dar”, spunea Ana Ginu.
În fiecare dimineață biroul ei era un loc de bună dispoziție. Ana era o fire sociabilă şi găsea întotdeauna timp pentru a împărtăși povești din tinerețe. Ajuta necondiţionat pe oricine, fără a se plânge vreodată. Era o sursă de sfaturi prețioase, oferind îndrumare cu seriozitate și căldură frățească. Pe parcursul celor patru decenii a fost preşedintă sau membră în aproape toate comisiile existente (concurs, disciplinare, întocmirea regulamentelor etc.). A fost locțiitorul şi preşedinta Adunării Oamenilor Muncii, preşedinta sindicatului, referentul apărării naționale. Pentru copiii colegilor ei organiza surprize de Crăciun şi Anul Nou. S-a îmbrăcat adesea în hainele lui Moş Crăciun, arătându-şi constant devotamentul.
Într-un interviu acordat săptămânalului nostru în 2015, Ana a rememorat cu nostalgie anumite perioade din instituţia noastră. A vorbit despre prietenia și spiritul de echipă care au caracterizat generația sa. Ne-a povestit despre zilele pe care colegii le-au petrecut împreună în natură, despre munca asiduă și despre momentele de bucurie și solidaritate care au alcătuit viața de zi cu zi la „Libertatea”.
,,După cum le spun adesea tinerilor, colegii din generația mea au fost mai apropiați unii de alții. A existat mai multă prietenie între oameni. Ne ajutam mai mult, nu numai la «Libertatea», ci şi acasă. Nu se uită zilele de weekend, petrecute în natură la Fântâna Fetei, şedintele de redacţie şi analizele ziarului apărut, pregătirea numărului următor, criticile, laudele, pedepsele, întotdeauna presărate cu glume, versurile Aureliei Mândrea scrise la adresa noastră, portretele, aşa cum ne-a văzut în acel moment Ionel Popovici, imitațiile lui, explicațiile şi învăţăturile lui Miodrag Miloş. Adesea, dar mai ales iarna, luam micul dejun împreună. Mama lui Florin Ţăran ne trimitea pogace caldă şi «cartofi în cioareci» (aşa se zice la Uzdin), jumări aburinzi şi varză acră. Catarina, mama Mărioarei Stojanović, ne aducea ştrudel.
Să nu crezi că am fost primii numai când era vorba de mâncare; dimpotrivă, am muncit şi până seara târziu. Aveam şi suplimente: «Curierul delegaților», «Comunistul», «Sindicatul», «Uniunea Socialistă». Făceam muncă în plus, dar şi câştigam. Avem de alcătuit scrisori, invitații pentru manifestările Casei, sute la număr şi dactilografiate la maşina de scris, multiplicate. Acum, munca la calculator este mult mai uşoară la toate posturile de muncă, fie că vorbim de ziarişi, contabili sau de secretară”, a declarat în anul 2015, Ana Ginu.
În acest moment de tristă despărțire, ne luăm rămas-bun de la Ana Ginu. Amintirea ei va dăinui veșnic în inimile noastre.
Drum lin spre îngeri!
Dumnezeu să o odihnească în pace!
Teodora SMOLEAN
Articolul îl puteți citi în numărul 37 din 14 septembrie
