,,Versurile unui fluturaş”, poezii, Panciova, Editura ,,Libertatea”, 2024
Înainte de a scrie despre cartea lui Georgel Ivaşcu, vom reveni la primăvara acestui an, când în urma concursului ,,Versuri în zbor”, organizat de Casa de Presă şi Editură ,,Libertatea” în colaborare cu Departamentul pentru Informare al Consiliului Naţional al Minorităţii Naţionale Române, a apărut antologia omonimă. Coordonatoarea concursului şi al volumului este poeta Mariana Stratulat, director al Casei de Presă şi Editură ,,Libertatea”, care le-a oferit o mână întinsă tinerilor poeţi şi ocazia de a-şi face vocea auzită. Printre aceste voci a fost şi Georgel Ivaşcu, care a făcut apoi un pas mai departe şi câştigat concursul organizat de CPE ,,Libertatea” în vederea publicării volumului de debut. Iată geneza cărţii ,,Versurile unui fluturaş”, ce apare tot cu susţinere din partea Departamentului pentru Informare al Consiliului Naţional Român. Pentru volumul ,,Versurile unui fluturaş” lui Georgel Ivaşcu i-a fost înmânat Premiul pentru Debut Literar ,,Arcul liric”, acest moment având loc la festivatatea de marcare a 79 de ani de existenţă a Casei de Presă şi Editură ,,Libertatea”.
Deşi recomandarea ar trebui să urmeze la finalul cronicii, de data aceasta vom face o excepţie, deoarece argumentele servesc ca puncte de pornire în analiza volumului. Astfel, cartea ,,Versurile unui fluturaş” este recomandată tuturor iubitorilor de poezie profundă, emoționantă și estetică, de acea poezia care devine un mijloc puternic de exprimare a sufletului uman. Dacă luăm în considerare şi că poezia lui Georgel Ivaşcu este o îmbinare armonioasă între frumusețea stilistică și profunzimea subiectelor abordate, că fiecare lectură dezvăluie noi straturi de înțeles, că invită la reflecţie şi – la conectarea omului cu natura şi cu sinele, recomandările nu pot fi decât pozitive. Efemeritatea vieții, spiritualitatea, iubirea și natura sunt câteva dintre subiectele despre care scrie Georgel Ivaşcu. Acestea, împletite cu inserțiile narative și cu un melanj de metafore, dar şi cu ilustraţiile realizate de Aneta Gaşpăr, conturează stilul unic al lui Georgel Ivaşcu şi îi servesc nu doar pentru a transmite semnificații, ci și pentru a crea o atmosferă ce îmbogățeşte experiența lecturii.
Afirmaţia, bineînţeles, necesită argumente. Aşadar, primul aspect remarcabil în poezia lui Georgel Ivaşcu este prezenţa simbolurilor ancestrale. În poezia ,,Salamandra spiritul focului”, poetul evocă puterea nestăpânită a focului prin metafora salamandrei, sugerând că aceasta se naște din focul primordial. Creatura devine astfel un simbol al purității, iar dansul ei în flăcări dezvăluie o lume plină de magie și mister. Versurile conturează o panoramă fascinantă a elementului focului, de la delicatețea lumânării la furia vulcanică, subliniind puterea sa transformatoare și purificatoare. Poezia devine astfel o celebrare a forței și frumuseții focului, invitându-ne să ne pierdem în misterul și înțelepciunea sa ancestrală.
Marina KALKAN
Articolul integral îl puteți citi în numărul 38 din 21 septembrie
