„Atunci Iisus a fost dus în pustiu, ca să fie ispitit de către diavolul” (Matei 4, 1)
Ne-am rugat împreună la Botezul Domnului și cred că e necesar să vă ofer câteva detalii despre ce s-a întâmplat imediat după aceea.
Botezarea lui Iisus Hristos, de către Ioan Botezătorul, în apele învolburate ale Iordanului, a reprezentat momentul de început al propovăduirii Sale între oameni şi, în acelaşi timp, începutul împlinirii planului de mântuire a oamenilor din robia păcatului, potrivit voinței divine.
După momentul de pe malul Iordanului, râu ce curge spre Marea Moartă, Hristos Domnul este luat de Duhul Sfânt şi dus în pustiul Quarantaniei, la vest de orașul antic Ierihon unde, asemenea lui Moise sau a lui Ilie Tesviteanul, posteşte timp de patru zeci de zile. Tradiţia a situat acest pustiu între Ierihon şi Betania, loc cu nisip şi piatră, lipsit de vegetaţie şi cu condiţii extreme pentru cei ce se încăpăţânează să treacă pe acolo. Pe acolo stătea doar „ Ducă-se pe pustii”, diavolul, singuraticul, cel ce face răul şi se supără când oamenii vor binele.
Grecul Plutarh îi explică numele prin cuvântul „diavallein”, adică cel ce separă, cel ce duce la dezbinare şi la duşmănie, iar concetăţeanul său, Aristofan traduce „diavolos” prin „calomniator”. Istoricul evreu Iosif Flavius îl înţelege ca acuzator, ca şi „cel ce vede totul în negru”, iar autorul scrierii „Cartea Esterei” din Vechiul Testament îl traduce ca și „cel ce se opune” din principiu, la tot ce e bun. Acolo a fost dus Iisus şi cu diavolul s-a întâlnit.
Pr. Petru BERBENTIA
Articolul integral îl puteți citi în numărul 2 din 13 ianuarie
