Este anul 1989. Mariana Stratulat, elevă la școala din Coștei, își înmoaie penița în călimara cu cerneală și scrie poezie. Primește premiul I al revistei ,,Bucuria copiilor”. Nu știm dacă în acel moment a fost conștientă de faptul că poezia premiată a fost primul pas pe calea creației, a literaturii, dar de ceea ce a urmat nu ne îndoim: forțele creatoare s-au unit cu patosul scrierii. Din acest conglomerat au rezultat 14 cărţi – fie de autor, fie scrise împreună cu alţi autori. Aceste cărţi constituie, alături de cariera de jurnalist, un semn distinct în biografia Marianei Stratulat.
Debutul editorial al Marianei Stratulat a avut loc, totuși, cu mult după anul 1989 – în 2002, când a ieșit de sub tipar, la Editura ,,Libertatea”, volumul de poezii pentru cei mici ,,Doar copii!”. ,,O carte care a completat golul de câţiva ani al literaturii româneşti pentru copii din Voivodina. Şi nu numai că l-a completat, Mariana Stratulat, prin vârsta sa şi modul de gândire, a introdus un nou mod de exprimare poetică, bazându-se pe un larg orizont de fenomene din viaţa copilului contemporan şi împrejurimea lui câteodată foarte sofisticată”, aprecia, la acea vreme, publicistul și poetul Valentin Mic (,,Libertatea”, 30 martie 2002).
Faptul că această carte a deschis o nouă perspectivă pentru literatura în limba română din Voivodina a fost reitarat, iar Mariana Stratulat a confirmat așteptările. După șase ani, a revenit cu un alt volum de versuri – ,,Mitzi și Puff” (Editura ,,Libertatea”), care a avut răsunăt și în afara țării, întrucât, în anul 2010, a primit mențiune la Salonul Internaţional de Carte pentru Copii şi Tineret de la Chişinău.
Mariana Stratulat a scris şi mai departe literatură pentru copii. În 2009, tot la Editura ,,Libertatea”, i-a apărut romanul pentru copii ,,Aventurile lui Alex”, în care, prin povestea eroului care a dat titlul cărții, Mariana Stratulat prezintă povestea copilului universal.
În ceea ce privește creația pentru copii, Mariana Stratulat nu s-a limitat la poezie și la proză. A avut succes răsunător și cartea ,,Visul Dianei”, cu care autoarea şi-a propus să atingă două scopuri. Intenționa să reînsuflețească teatrul pentru copii în satul natal, Coștei și să-i determine pe copii să citească. Prima piesă de teatru scrisă de autoare, „Visul Dianei”, a fost pusă în scenă în primăvara anului 2012. Volumul omonim cuprinde încă opt piese.
Poezie
Mariana Stratulat nu scrie doar poezie pentru copii, iar dovada acestui fapt este volumul ,,Fascinaţia invizibilităţii” (Ed.Eikon, Cluj-Napoca și Libertatea, Panciova, 2006). În acest volum se impune ca una dintre teme logosul, ceea ce o situează pe Mariana Stratulat – alături de alte aspecte ale creației sale – printre poeții moderni prin excelență. Multitudinea de aprecieri pozitive pe marginea cărții întăresc convingerea că Mariana Stratulat a fost recompensată pe bună dreptate pentru volumul ,,Fascinația invizibilității” cu premiul I la Concursul Internaţional de Poezie „George Coşbuc” de la Bistriţa. De altfel, Mariana Stratulat a fost premiată pentru creația sa literară și la Festivalul Internaţional de Poezie „Drumuri de spice” de la Uzdin, în anul 1999, iar pentru poezie în limba sârbă a primit Charta Clubului Literar „Leonardo” din Vârşeţ (2009-2021). La fel de apreciat a fost și volumul ,,Nocturne”, care a apărut în anul în 2012 prin grija Editurii ,,Libertatea”. Referentul de carte, prof. Simona Suciachi, scrie, printre altele: ,,Viziunea poetei se îndreaptă nu numai spre viaţă, spre exterior, ci şi spre adâncurile sufletului. Versurile ei îndeamnă la reverie, la introspecţie profundă”. În 2022, Mariana Stratulat a revenit la poezie cu ,,Psiho-arheologie”, o poezie ce denotă la autoare o noua vervă a creaţiei. Intuim un exercițiu de regăsire a echilibrului sufletesc, de restabilire a legăturii cu sine prin poezie, de reconciliere. Acest lucru ne face să credem că alegerea elementelor din titlu nu este întâmplătoare. Psiho, un element de compunere cu trimitere la suflet și la spirit, dar și cuvântul arheologie, ne fac să credem că Mariana Stratulat revine la stările demult apărute, dar dispărute. Totuși, le retrăiește, pentru a-și purifica ascunzișurile sufletești, pentru a face loc pentru altele, noi.
Poezie ,,Psiho-arheologie” se constituie precum o secvență de imagini impetuoase. Chiar dacă la început e redat un tablou nocturn (unul care, prin definiție, trebuie să inducă liniște), tulburarea vine cu imaginile auditive – cu foșnetul pădurilor, care anunță o furtună, dar una sufletească, după care urmează purificarea, simbolizată de foc și apă, redată sub ,,oceane de lacrimi/pe care nu le-am plâns/niciodată”. Cercul din jurul acestui foc, dar și coroana, toate cu formă închisă, sugerează că aceste stări vechi se încheie. Trecerea la o nouă vârstă sufletească este redată prin simbolul căprioarei – un simbol feminin al înțelepciunii și al cunoașterii. Ideea o întărește prezența cerbului care în dicționarele de simboluri literare simbolizează arborele vieții și reînnoirea, datorită coarnelor sale care se reînnoiesc. De asemenea, în literatură, cerbul este arătătorul de lumină. Tendința spre luminare e neîndoielnică și întărită de licuricii așezați în păr. Inițierea – în acest context, spre o nouă vârstă, cea a reconcilierii – este redată și prin simbolului lupoaicei, care în mitologie are și această semnificație, pe lângă multe altele. Lupoaica din poezia Marianei Stratulat își ucide puiul, ceea ce denotă ferocitatea, dar și forța războinică a animalului. Având în vedere cele spuse, faptul că, așa cum spun versurile, ,,Cărarea se tot îngustează/Până dispare” – nu reprezintă o îngustare a orizonturilor din față, ci a celor din urmă.
Marina KALKAN
Articolul integral îl puteți citi în numărul 19 din 7 mai 2022
