Serbia
22
clear sky

Între rădăcini şi orizonturi

Povestea artistului Daniel Lazăr, originar din Ovcea, este un amalgam de pasiune pentru muzică, determinare și aventură. Mai jos: un interviu despre drumul său de la Facultatea de Muzică din Belgrad până la cariera de violonist şi compozitor pe care şi-a făcut-o în Norvegia, despre experienţele sale ca student şi muzician profesionist, dar şi despre colaborările sale şi proiectele actuale.

Pentru început, spuneți-ne cum a arătat calea d-voastră de la școala de muzică din Belgrad până în Norvegia.

Drumul meu de la școala de muzică din Belgrad către Norvegia a fost unul plin de aventuri și descoperiri. După absolvirea Facultății de Muzică la Belgrad, am simțit că am nevoie de noi provocări și oportunități pentru a-mi dezvolta mai departe talentul și cunoștințele muzicale. Astfel, am decis să aplic pentru studii avansate la Academia de Muzica din Oslo, atras de prestigiul instituției și de reputația sa. Această tranziție a fost un pas important în cariera mea și a fost însoțită de emoție și anticipație pentru ceea ce avea să urmeze. Profesorul meu, Isaac Schuldman, la care am studiat, reprezintă o figură de marcă în lumea muzicii, fiind recunoscut ca unul dintre cei mai renumiți violoniști din lume. Cu o carieră bogată și diversificată, el s-a remarcat nu doar prin virtuozitatea sa pe scenă, ci și prin abilitățile sale pedagogice deosebite. Am avut privilegiul de a lucra împreună cu domnul Schuldman zilnic. Pot spune, cu sinceritate, că a fost o experiență profund formativă pentru mine. În timpul colaborării noastre, am beneficiat nu doar de cunoștințele sale vaste și de experiența sa imensă în domeniul muzicii, ci și de înțelegerea și sprijinul său empatic. Fiecare lecție cu domnia sa a fost o oportunitate de a învăța și de a evolua ca muzician.

Ce experienţe ați dobândit în această ţară nordică, în calitate de student și muzician profesionist? Ce v-a surprins plăcut, ce v-a decepţionat?

Experiența mea în Norvegia, atât ca student, cât și ca muzician profesionist, a fost extrem de valoroasă într-un fel sau altul. Ca student, am avut ocazia să studiez cu profesori de renume și să interacționez cu colegi talentați din întreaga lume. Am fost impresionat de atmosfera prietenească și deschisă din mediul academic norvegian, care încuraja explorarea și creativitatea. Pe plan profesional, am avut oportunitatea să mă perfecționez alături de muzicieni remarcabili și să particip la numeroase proiecte și concerte, ceea ce mi-a consolidat cunoștințele și mi-a oferit o perspectivă mai largă asupra domeniului muzical. Am fost surprins să constat că știința mea în muzica tradițională nu a fost o problemă la Academie, așa cum era în Serbia. În Norvegia, am găsit un mediu prielnic care m-a ajutat să-mi dezvolt abilitățile la maximum, nu doar în ceea ce privește muzica clasică, ci și în domeniul muzicii tradiționale. Mai mult decât atât, prin Academie am avut oportunitatea să colaborez cu muzicieni din diverse genuri, ceea ce a contribuit la diversificarea experiențelor mele muzicale. Am fost surprins plăcut de susținere și sprijin atât la Academie, cât și în Norvegia în general.
Viața în Norvegia are două fețe. Pe de o parte, țara este extrem de organizată, beneficiind de un sistem fantastic în care totul funcționează eficient. Cu toate acestea, pe de altă parte, aspectul social poate fi dificil. Oamenii sunt obișnuiți să fie mai retraşi, iar socializarea poate fi uneori un proces mai dificil. De asemenea, condițiile meteorologice pot fi provocatoare. Iarna poate fi foarte frig, iar lipsa luminii solare în timpul iernii și primăverii poate fi dificilă pentru unii. Cu toate acestea, în final, totul depinde de modul în care fiecare individ se adaptează. Personal, nu consider că este o mare problemă pentru mine, deoarece sunt conștient că nu aș avea oportunitățile pe care le am acum dacă nu aș trăi în Norvegia. Am învățat să mă adaptez rapid la fiecare situație. Această abilitate de adaptare mă ajută să rămân concentrat și eficient în fața oricăror circumstanțe.

Interviu realizat de Marina KALKAN

Articolul integral îl puteți citi în numărul 30 din 27 iulie