În ciuda noului eșec în realizarea ordinei de zi propuse, a devenit evident faptul că intelectualitatea burgheză și alte pături ale burgheziei române din Vârșeț a devenit mai numeroasă, mai conștientă din punct de vedere național, mai puternică din punct de vedere economic, ceea ce a creat condiții ca într-un viitor foarte apropiat să fie obținute și primele rezultate pozitive în ceea ce privește organizarea mișcării naționale românești la Vârșeț. După cum se poate observa, rolul avocaților era unul de neînlocuit.
Ioan Becinegă, încă un nume din pleiada avocaților români din Vârșeț, a studiat dreptul la Oradea Mare și Budapesta, fiind bursier al fundației Mocioni. A fost membrul societății studenților români „Petru Maior” din Budapesta, membru al Societății pentru Fond de Teatru Român. Talentul său literar l-a manifestat cu mai multe ocazii la adunările organizate de aceste societăți. Soția sa Livia, născută Pascu, despre care se spunea că „a fost una dintre cele mai culte dame române tinere din Banat și îndeosebi încât privește cultura-i muzicală”, a decedat la Vârșeț în anul 1880, iar soțul ei, avocatul Ioan Becenegă, doi ani mai târziu, tot la Vârșeț, la vârsta de 35 de ani, pe data de 13 martie 1882.
Unul dintre cei mai apreciați tineri avocați cu post la Vârșeț a fost Gruia Liuba Murgu (1845-1877), originar din Măidan, ginerele lui Vincențiu Babeș, fiind căsătorit cu Alexandrina, fiica cunoscutului fruntaș național bănățean. Confruntarea sa cu regimul maghiar a rezultat prin condamnarea tânărului avocat într-un proces de presă, în anul 1874, astfel că acesta a petrecut 15 luni în închisoarea de la Vaț. Presa în limba română din Monarhie a acordat acestui eveniment o deosebită atenție, amintind în contextul condamnării lui Liuba și procesul împotriva lui Bolianțu din Satu Nou și a lui Traian Popescu din Ofcea, pe care l-a apărat în proces chiar Gruia Liuba Murgu, cu două zile înaintea propriului proces.
După ieșirea din închisoare, la 15 august 1875, tânărul avocat își deschide cancelarie la Vârșeț, în strada Herrengasse nr. 946, în care își petrece ultimii doi ani ai vieții. Impresionat neplăcut de starea identitară nefavorabilă a populației românești din Vârșeț, încearcă să-i trezească, fără succes deosebit, pe românii din cartierul Ciucur-mala și din alte părți ale Vârșețului, găsiți deja într-o fază avansată de asimilare. Organizează în sala hotelului „Regina Angliei” balul românilor din Vârșeț, împreună cu juristul Alexandru Stoicu, cu ocazia adunării generale a Reuniunii învățătorilor gr. ort. români din Dieceza Caransebeșului, care a avut loc pe 22 august/3 septembrie 1876. Se îmbolnăvește însă de tifos, fiind îngrijit medical de cumnatul său dr. Victor Babeș. Totuși, boala l-a răpus și Gruia Liuba Murgu a decedat pe data de 9 octombrie 1877, fiind înmormântat în cripta cimitirului ortodox sârb din Vârșeț. Moartea sa a fost deplânsă de întreaga opinie publică românească din Monarhia dualistă, dovadă a popularității și respectului de care se bucura în timpul vieții avocatul vârșețean.
dr.Mircea MĂRAN
Articolul integral îl puteți citi în numărul 38 din 21 septembrie
