Din momentul când începem să înțelegem, de la întrebările copilului „de ce?”, se formează și mentalitatea noastră în dependență directă de câteva premize – dacă copilul a primit un răspuns adecvat. strâmb, sau corect. Sau adevăr cu strâmbături.
Așa și grădinarul, agricultorul: a învățat, a auzit, a ascultat strâmb, devine și el un producător de strâmbături și violări agresive a Mamei Natură. Iată câteva exemple:
Am auzit că portulacul salvează porumbul de la secetă.
- Nu este adevărat! Portulacul poate avea efect pozitiv pentru porumb, numai în cazul când procentul de humus în sol este mai mare de 4 % și solul dintre porumb a fost afânat la 5 cm adâncime de cel puțin trei ori până la ,,ultima prășire” posibilă.
Buruienele trebuiesc nimicite cu erbicide, fiindcă consumă seva și nutriția plantelor. O constatare departe de adevăr. Despre buruiene și beneficiul adus de ele solului, găsim multe informații. Bine ar fi ca fiecare grădinar să le aibă la îndemână, înainte de a folosi invențiile „satanei” cu sintetică și otravă.
Sideratele sunt de fapt îngrășăminte verzi. De ce le numim siderate dacă și ele sunt plante? - Le numim astfel fiindcă ele imită plantele, iar noi nu le permitem să se însămânțeze, fiind hrană necesară microorganismelor din sol.
Humusul din sol hrănește plantele. - Nu este adevărat! Structura humusului menține aerația necesară pentru procesele din sol. Absoarbe în sine umiditatea de 10 ori mai mult ca solul, pe care o cedează lent, treptat plantei, îndepărtând efectele secetei proporțional cu procentul de humus din sol.
Am adus o movilă de humus în gradină, formată de trei ani din gunoi de grajd și mraniță. - Nu este corect. Un singur procent de humus, Mama Natura îl produce într-o sută de ani. Mai degrabă ai adus o movila de compost copt, în care există și humus.
Plantele se hrănesc cel mai bine din compost. - Nu este adevărat! Din compost, planta folosește ca nutriție maxim 4-6%, care sunt și catalizatorii proceselor de fertilizare din sol fără de care planta nu poate folosi cele 94-96 % sintetizând gazele din atmosferă și din sol. Mai ales carbonul, din care planta își clădește corpul său, la care participă direct și vietățile din sol.
Cu ce otravă să stropesc ca să scap de invaziile de vătămători din grădină, sau de pe câmpul de monocultură? - Cu otravă, nu scapi niciodată. Munca lui Sizif! Numai biodiversitatea și echilibrul în biocenoză. pot însănătoși solul. Nimic mai bun ca sideratele semănate mereu, când se eliberează solul.
Am stropit cu zer și soluție de săpun, am stropit cu macerat de buruieni, cu decoct de tutun și sulf, am stropit cu macerat de urzică, de rostopască, cu EM, cu apa descântată și am scăpat de boli și vătămători. - Nu este adevărat! Întâmplător, trebuie să ai grijă sistemic, periodic, înainte de a avea efect pozitiv, numai stropitul preventiv. Înainte ca bolile să apară vizual. Nu cunosc metode mai efective ca JADAM.
Am auzit că la permacultură nu se ară deloc, organica rămâne la suprafață. - Rupt din context! Nu se ară, dar se afânează, și se încorporează organica în cei 5 cm adâncime, fiind stropit cu EM, să se descompună și să fermenteze. Procesul de fertilizare să nu se întrerupă, folosind la maxim sideratele și niciodată chimicalele.
În biogrădină nu se sapă deloc!
-Ar fi corect, dacă stratul de mulci ai putea să-l menții în permanență de 10-30 cm de organică, ce este aproape imposibil. De atâta se folosesc la maxim sideratele și se afânează solul cu motocultorul.
Se mai pot da multe exemple din întrebările ce le primesc. Mă străduiesc să le adun pentru a le sistematiza în revista ,,Biogradinaritul distractiv”. Îmi doresc foarte mult acest lucru. Și aș dovedi cu mult mai mult, dacă nu ar fi trebuit zilnic sa fiu în câmp. Nu ai ce face! Trebuie să ai multă răbdare, care mai e și amară, pentru ca roadele experiențelor să fie dulci.
Ion CAZACU
Pagină realizată de Denis STRATULAT
Articolul integral îl puteți citi în numărul 33 din 17 august
