O altă dimensiune a artei teatrale

Joi, 23 mai, pe scena Căminului Cultural din Torac, trupa de teatru a Asociaţiei pentru Artă şi Cultură Românească ,,Vichentie Petrovici-Bocăluţ” a prezentat spectacolul ,,Doi pe o bancă”, adaptare după textul dramaturgului rus contemporan Aleksandr Ghelman. Spectacolul este regizat de Otilia Huzum din România, iar coordonatoare este Rodica Petrovici. În distribuţia spectacolului s-au găsit două nume cunoscute ale teatrului de amatori din Torac: Sandra Roşu şi Ionel Şeitan. La reuşita spectacolului au mai contribuit Cristian Fluture (efecte şi sunet) şi Daniel Lelea (scenografia).

La ediția din acest an a Zilelor de Teatru ale Românilor din Voivodina actorii torăceni au adus pe scenă o piesă interesantă. Un bărbat și o femeie se întâlnesc întâmplător (sau nu!) la lăsarea întunericului într-un parc. Este povestea a doi oameni care învață să își dea jos măștile ca să își spună adevărul. Cu umor, cu afecțiune și cu emoție, ei trăiesc intens cu speranța că vor regăsi iubirea. Parcul devine scena poveștii lor de amor, dovedind senzualitatea celor două personaje – Vera și Fedea (Iura, Alexei). Sunt doi oameni care se lasă prinși în iluzia unei iubiri posibile ce poate apărea chiar și după trei, patru divorţuri. Întâlnirea începe cu minciuni, dar… personajele ajung la adevăr.

Niciunul nu vrea să plece din parcul acela care devine un spațiu miraculos în care pot visa la fericire. Această întâlnire este prilejul unor destăinuiri despre destinul fiecăruia, marcat de eșecuri. Vorbe multe, împliniri puține. Se naște o comedie emoționantă, în care adevărurile se dezvăluie cu dificultate, dar și cu mult umor și intensitate. De la cochetărie și minciună, cei doi ajung la un trist adevăr. Amândoi sunt speriați în fața unei posibile singurătăți într-o lume înnebunită, într-o civilizație a divorțurilor, care aduce destrămarea a tot ce construise omul mai bun: destinul unei familii. ,,Doi pe o bancă” este un spectacol încărcat de emoție și trăire, revoltător, comic, însă, în esență, tragic. Este un spectacol despre căutare, despre singurătate și eșec, dar și despre iubire și speranța de a o regăsi. Cei doi actori amatori torăceni au dovedit un remarcabil talent pentru care au fost răsplătiți cu aplauze frenetice din partea publicului, impresiile spectatorilor fiind, ca de fiecare dată, foarte bune.

Florin RAȘA

Articolul integral îl puteți citi în numărul 22 din 30 mai