O combinație fascinantă între trecut şi contemporaneitate

Doar câteva minute de mers m-au despărțit de principalele atracții ale orașului. Mai întâi am ajuns la Palatul lui Dioclețian, un sit din secolul al IV-lea care face parte din Patrimoniul Cultural Mondial UNESCO. Nu am întâlnit un palat clasic, format dintr-o singură clădire, ci am intrat în labirintul unui complex istoric cu multe conținuturi.

Am pășit în complexul Palatului lui Dioclețian prin Poarta de Aur, care cândva a fost principala intrare în palat. Chiar în fața intrării este situată statuia Episcopului croat Grigore de Nin. Nu m-am documentat în prealabil despre însemnătatea acestei statui, însă, văzând că toți cei care treceau pe acolo se apropiau să atingă degetul mare de la picior, am procedat și eu astfel. Apoi am aflat că, dacă legenda este adevărată, voi avea noroc toată viața.

Fascinează faptul că Palatul lui Dioclețian este cel mai bine conservat palat cu arhitectură romană. În acest palat, împăratul roman Dioclețian a trăit de când a renunțat la coroana imperială până la sfârșitul vieții. Deşi Palatul lui Dioclețian este o perlă istorică a orașului, în incinta lui freamătă viața. Palatul lui Dioclețian este locul unde se organizează fel de fel de evenimente culturale și distractive. Ajungând în piața Peristil, întâlnesc o mulțime de oameni care se delectează cu cântecele interpreților la chitară. Piața care cândva a fost spaţiul unde romanii se adunau pentru a i se închina lui Dioclețian a devenit cel mai viu loc din palat. Mă cuprinde impresia că oricând ai trece prin piața Peristil îți vei încrucișa drumul cu vreun eveniment cultural.

Plimbându-mă pe drumurile pe care păşeau şi romanii, întâlnesc pentru prima dată o asemenea combinație fascinantă între trecut şi contemporaneitate. Pe de o parte, zidurile palatului, pavajul vechi și oamenii îmbrăcați în soldați romani amintesc de menirea primordială a acestui complex. Pe de altă parte, în unele părți ale Palatului lui Dioclețian sunt situate restaurante și standuri sau localuri unde turiștii pot cumpăra suvenire.

Sanela CRĂINEAN

Articolul integral îl puteți citi în numărul 2 din 13 ianuarie