Amintirile din localitatea Deliblata, cuprinse în rândurile de mai jos, redau cu farmec viața simplă, dar plină de culoare a unei societăți din vremuri trecute. Atmosfera verii era animată de copiii care găseau bucurie într-o cupă de înghețată în schimbul unui ou, iar duminicile erau dedicate promenadelor elegante de pe corso. Toboșarul satului transmitea veștile importante, iar vechea piatră de la răscruce devenea martora prieteniilor, iubirilor și poveștilor nocturne. Aceste fragmente de viață alcătuiesc o frescă autentică a spiritului unui sat bănățean, unde fiecare colț de stradă păstrează ecoul unei generații.
Înghețată – „pentru ouă”
În perioada caniculei de vară pe străzi se vindea înghețată. Vânzătorul de înghețată a împins un mic cărucior unde, în găleți, era înghețată. Se făcea din lapte și ouă cu surplus de aromă de vanilie și căpșuni. Cu o lingură, înghețata se punea în conuri mici și se vindea drept o cupă de înghețată. De obicei, se striga cu voce tare: Înghețată, înghețată, rece ca gheața, dulce ca mierea, oferindu-se marfa și invitând copiii să iasă în fugă în stradă. Copiii s-au adunat în jurul lui și cu nerăbdare au așteptat să se îndulcească. Cineva în mână avea bani, dar erau și unii care veneau cu un ou, deoarece un ou se putea da în schimb pentru o cupă de înghețată. Mi-a rămas în amintire cum copiii deseori se învârteau pe lângă grămezile de paie, unde găinile își depuneau ouăle.
Corsoul
În timpul săptămânii, locuitorii din Deliblata au muncit sârguincios și au așteptat cu bucurie duminica după masă să se plimbe prin centru – pe corso.
Era o promenadă pe strada principală de la Casa Cooperativă până la capătul străzii de lângă Trăiluța, în fața casei căreia se afla o piatră mare de șezut. Apoi fetele și tinerii, îmbrăcați în cele mai frumoase haine, au defilat – au mers, din colț în colț făcând mai multe cercuri. Tinerii se adunau, de obicei, în jurul Bisericii Române, în timp ce fetele se plimbau și se încurajau în secret. Așa numita „Kibic-fenster”, o fereastră dublă, urma să fie apoi deschisă și folosită pentru a observa pe cei care se plimbau. Femeile mai în vârstă sau mamele ale căror fiice ieșiseră pe corso, urmăreau ce se întâmplă de la aceste ferestre.
Vera MEZA
Articolul integral îl puteți citi în numărul 22 din 7 iunie 2025
