Este o mândrie pentru noi să auzim că bănățenii noștri plecați în alte țări obțin succese remarcabile. Povestea dr. Anei Rusovan Johnsson este una de învățare și descoperire continuă. Cu o carieră de succes în cercetare și educație, Ana a reușit să combine dragostea pentru știință cu dedicarea față de profesia de profesor, depășind provocările educației moderne. Astăzi, ca pensionară, Ana se bucură de liniștea pe care o aduce timpul liber, revenind cu drag la rădăcinile sale din Serbia și valorificând experiențele de viață și învățăturile acumulate.
Ana Rusovan Johnsson, o româncă din Satu Nou, trăiește de 38 de ani în sudul Suediei, stabilindu-se în anul 2000 la Ystad, un oraș fermecător situat pe malul mării. Cunoscut pentru plajele sale uimitoare cu nisip fin, Ystad a devenit un nou cămin pentru Ana, alături de soțul său suedez și de fiica lor. Adaptarea la viața din Suedia a fost ușoară pentru ea, și nu regretă că a luat această decizie importantă.
Nostalgia pentru rădăcinile din Serbia
Cu toate acestea, simte dorul serilor calde de vară și al vieții culturale energice din Serbia. Îi lipsesc profund legăturile cu prietenii și familia de acasă, amintindu-și cu drag de copilăria plină de jocuri și confesiuni cu cei dragi, oameni pe care îi cunoștea până în adâncul sufletului. Vizitele regulate în Serbia i-au permis să mențină relațiile cu cei apropiați, iar astăzi, tehnologia, precum Viber și Messenger, o ajută să rămână conectată. „Aici, niciodată nu pot întâlni pe cineva care mă cunoaște de când eram mică, așa cum nici eu nu pot cunoaște pe cineva din copilărie. Dar acasă erau mulți verișori și prieteni asemenea. La Satu Nou am venit tot la trei ani. Așa am reușit să mențin contactul apropiat cu rudele și câțiva prieteni, iar familia mea a ajuns să cunoască rudele, vecinii, satul, Panciova și Belgradul. Astăzi, din postura de pensionar, planific să vizitez țara natală mai des”, menționează ea.
Un vis devenit realitate
Cum trec anii, Ana menționează că dorul pentru satul ei natal și pentru vremurile de altădată devine tot mai pronunțat. Ana povestește cum a decurs viața ei: „Părinții mei au plecat în străinătate în 1971, în timp ce eu, ca și mulți alți copii în acea vreme, am trăit la Satu Nou cu bunica și bunicul. În familia noastră se apreciau cinstea, ajutorul reciproc și munca, modestia, grija față de cei apropiați și de gospodărie.
Teodora SMOLEAN
Articolul integral îl puteți citi în numărul 52 din 28 decembrie- 4 ianuarie 2025
