Paştele, cea mai veche şi importantă sărbătoare a creştinătăţii, a adus omenirii speranţa mântuirii şi a vieţii veşnice, prin sacrificiul lui Iisus Hristos. Sărbătoarea are darul de a aduna membrii familiei pentru ca împreună, cu bucurie, pace sufletească și speranța în bine și prosperitate să proslăvească Învierea Mântuitorului.
În tradiţia ortodoxă, începutul sărbătorii este marcat de începutul postului de şapte săptămâni, perioadă în care se tinde spre purificarea corpului și sufletului, Sfintele Sărbători de Paște începând cu Floriile, care au loc în duminica din fața Marii Sărbători a Învierii Mântuitorului.
Săptămâna Mare, numită și Săptămâna Patimilor, este reprezentată de ultima săptămână din postul Sfintelor Paște. În această săptămână o semnificație deosebită o are Joia Mare, când muncile agricole se întrerup, familia concentrându-se asupra casei și a pregătirilor pentru Sărbătoarea Învierii. Joia Mare este ziua în care se înroșesc ouăle.
Vinerea Mare, numită și Vinerea Neagră, cea mai tristă dintre tristele zile ale pătimirii Domnului este ziua în care se rememorează aducerea la judecată, moartea și îngroparea lui Iisus. În ziua Vinerii Mari, tradiția ne mai spune că este bine să se țină post negru. În același timp credincioșii, care nu pot posti negru, nu trebuie să mănânce urzici, iar în mâncare nu se pune oțet, deoarece lui Iisus i s-a dat să bea oțet după ce a fost biciuit.
Ziua de sâmbătă este dedicată marilor pregătiri – tăierea mielului, pregătirea prăjiturilor, a colacilor și a nelipsitei ciorbe de miel. Acum se fac ultimele pregătiri, se pune colacul casei la loc de cinste, pe frunze de trifoi și decorat cu ouă și bani, simbolizându-se astfel prosperitatea și belșugul gospodăriei.
Sâmbăta Paștelui, ultima zi a Săptămânii Mari, este ziua în care trupul Mântuitorului Iisus s-a odihnit în mormânt, este zi de reculegere, credincioșii se pregătesc pentru marea veghe. Seara, în bisericile ortodoxe se aprind luminile, anunțând că se apropie Învierea.
În miez de noapte, în biserici se oficiază slujba Sfintelor Paști. Credincioșii iau Lumină din Lumină, spun „Hristos a înviat!” și răspund „Adevărat a înviat!”, formule cu care se salută apoi timp de 40 de zile, până la Înălțare. În multe din localitățile noastre se continuă procesiunea pe străzile din localitate, mergându-se cu lumânări aprinse. În fața fiecărei case se face lumină, iar în ferestrele deschise se aranjează lumânări aprinse, flori și perne decorative. Apoi se revine la biserică, unde se continuă Slujba Învierii. Cu lumânarea aprinsă, fiecare se întoarce acasă, ducând astfel Sfânta Lumină a Învierii în propria familie. Cele mai multe familii păstrează restul de lumânare rămasă nearsă și o aprind în cursul anului, în cazul în care au un mare necaz sau boală.
Pentru ziua de duminică, tradițiile și obiceiurile locale și-au pus amprenta, variind de la o localitatea la alta, micile nuanțe ale coloritului local dându-le o vibrație aparte. Trecerea timpului și vremurile de astăzi au făcut ca multe din aceste tradiții și obiceiuri să dispară. Dar, unii dintre noi, ne amintim cu drag de acele vremuri, ceilalți le trăim prin poveștile bunicilor și străbunicilor noștri, gustând intens din aroma vremurilor trecute. Astfel, icoana fidelă a tradiționalului ne duce spre dimineața Sfintei Sărbători a Învierii, când familia se adună la masă, se ciocnesc ouă roșii, iar cel cu oul rămas întreg va fi cel plin de noroc și bucurii pe tot parcursul anului. Dar, asta nu se face înainte ca cea mai în vârstă femeie din familie să dea de pomană celor plecați la cele veșnice. Pe masa frumos aranjată se pun colacii, la fiecare se adaugă câte un ou vopsit, fructe, prăjituri și băutură, totul se tămâiază și cei adormiți întru Domnul sunt chemați să fie părtași la Sărbătoarea Învierii.
Apoi, așa cum spune tradiția, cei mici își iau traista, țesută de una din bunicile sau străbunicele familiei, menită pentru această ocazie și pleacă la rude cu colacul. Din traistă nu lipsesc ouăle, prăjiturile și colacul, cei mici fiind așteptați cu drag, serviți cu dulciuri și prăjituri, iar la plecare pe lângă cele puse în traistă mai primesc și un bănuț. Masa de prânz își are propria însemnătate, membrii familiei adunându-se cu mic cu mare, ciocnind ouă roșii și savurând bucatele pregătite.
