Ionel Lazăr din Ofcea, un nume emblematic al umorului, este un om al contrastelor: economist licențiat, ginere al celebrului intrumentist Traian Deheleanu Glumă și tată al virtuozului muzicean cu renume mondial, Daniel Lazăr. Cu o activitate culturală de peste 50 de ani, Ionel Lazăr a devenit cunoscut publicului larg prin interpretarea rolului „Mamei Viorica”, un personaj plin de umor și farmec. Poveștile sale, încărcate de umor și înțelepciune populară, au adus zâmbete și au creat o atmosferă caldă oriunde apare, și astăzi continuă să le mai povestească cu aceeași pasiune și dedicație.
Într-un interviu recent, Ionel Lazăr a împărtășit cu noi amintiri din viața sa, despre cum a descoperit pasiunea pentru umor și despre cum a reușit să aducă bucurie celor din jur, dar și despre momentele mai puțin plăcute din viață.
,,După ce am terminat școala generală și școala medie de economie, am terminat Facultatea de Economie din Belgrad și magistratura. Am înscris și doctoratul, însă a început războiul în 1986-87 și nu am finalizat studiile de doctorat.
Un timp mai lung am fost angajat la întreprinderea de comerț exterior «Rapid» din Belgrad, iar apoi am lucrat la câteva întreprinderi particulare”, începe mărturisirea interlocutorul și continuă: ,, Am un frate mai mic. Din căsătoria mea cu Doina Dehelean, am doi fii, pe Daniel și Emil. Soția, din păcate, s-a îmbolnăvit de o boală incurabilă și a decedat în anul 2001. De atunci noi trei ne-am descurcat așa cum am putut”, afirmă cu o tristețe în voce. Mărturisește că au fost momente extrem de grele pentru ei, perioadă care desigur a lăsat și anumite consecințe. Daniel s-a dedicat muzicii și a plecat în Norvegia, iar Emil a rămas alături de tatăl său, sprijinindu-se reciproc.
Umorul ca refugiu și terapie
Deși este cunoscut pentru rolul său de „Mama Viorica”, Ionel Lazăr este, în esență, un economist licențiat, cu o carieră în comerțul exterior și în sectorul privat. Pasiunea pentru comedie și talentul de a destinde spiritele s-au manifestat încă din fragedă copilărie, pe la 7–8 ani. „În familia mea au fost mai toți serioși – reținuți, cumpătați. Eu, în schimb, seamăn cu străbunicul meu, Todor Onciu, zis Zeța. Avea darul de a înveseli lumea”, povestește Ionel Lazăr cu nostalgie.
„Când tata polemiza cu mama și cu bunicii mei, fiind ginere în casă, venit din Satu Nou, eu încercam să destind atmosfera, să-i fac să râdă”, își amintește el.
Acel instinct de a aduce lumina prin râs a fost cultivat și transformat, în timp, într-o artă. Ionel Lazăr a devenit un umorist apreciat, atât în satul său natal, Ofcea, cât și pe scene mai mari, în cadrul festivalurilor și concursurilor culturale. De-a lungul anilor, a fost răsplătit cu numeroase premii pentru interpretarea unor monologuri satirice, dovadă a talentului său actoricesc și a abilității de a transforma observația socială în comedie de calitate.
Cu autoironie fină, artistul povestește o replică amuzantă a mamei sale, care a lăsat o amprentă adâncă în felul său de a percepe recunoașterea oficială: „Mama îmi spunea mereu că cei care iau Marele Premiu nu mai trăiesc mult… Așa că, glumind, ziceam că nici nu vreau să fiu premiat!”
„Mama Viorica” – un personaj născut din realitate
Personajul „Mama Viorica” a apărut spontan în viața sa. ,,Eu știam că dacă aş fi interpretat rol de bărbat, pentru public nu ar fi fost atât de interesant, cum este interpretarea mea a unei femei.
Deseori, în autobuz auzeam femeile care se întorceau de la piață. Trei dintre ele se numeau Viorica, așa că mi-a venit ideea să creez un personaj cu acest nume”, povestește Ionel Lazăr și continuă: ,,M-a întrebat sora soției mele, de ce nu am am ales un alt nume, mai popular la români, cum este Ana sau Mărioara, la care i-am răspuns zâmbind că nu vroiam să am neplăceri cu mama și cu soacra, care au avut aceste nume”.
Prima apariție publică a „Mamei Viorica” a fost la Festivalul „Panmodus” din Seleuș, organizat de Dimitrie Miclea în anii ’90. Publicul a reacționat entuziasmat, iar de atunci, personajul a devenit un simbol al umorului său inconfundabil.
,,Când am terminat școala elementară a venit la noi uica Vesa – Traian Dehelean – la tatăl meu să-l convingă să mă dea la Academia de Artă – secția de teatru, și el nu a vrut. A zis atunci: ,,Îl dau de economist, să facă bani.” Și, iată, nici acum nu am făcut bani. De fiecare dată când mă duc la cimitir îi spun: «Tato, degeaba m-ai dat la economie că nu mis croit pentru asta!» Realitatea îl face pe om să se ocupe cu ceva. Eu, în dorința de a-i înveseli pe cei din casă, am devenit pe parcurs umorist”, rememorează el convins.
Teodora SMOLEAN
Articolul integral îl puteți citi în numărul 23 din 14 iunie 2025
