Silvia Gaita s-a născut în anul 1940. A copilărit în satul natal, Nicolinț, de care o leagă multe lucruri frumoase. Mama ei i-a inoculat dragostea pentru portul popular. În casa părintească are o colecție bogată de costume brodate și o cameră etno unde păstrează cu sfințenie portul autentic din Nicolinț.
Împreună cu soțul ei, Ion, Silvia merge în fiecare duminică la biserică, pentru a lua parte la Sfânta Liturghie. Mărturiseşte că în adâncul sufletului îi este sădită dragostea pentru cuvântul lui Dumnezeu. Este o femeie credincioasă și împreună cu soțul ei a vizitat multe locașuri sfinte din România.
A terminat școala cu opt ani la Nicolinț. A avut dascăli buni de la care a învățat multe lucruri frumoase. A fost prezentă la toate serbările școlare, iar cu aceste ocazii s-a îmbrăcat în frumosul port popular pe care mama ei l-a brodat la lampa cu petrol în nopțile lungi de iarnă. Cu acest prilej, a fost îmbracată în poale. A avut și catrință țesută la război şi ciupag împodobit.
Când a ajuns la vârsta măritişului, a mers la horă în sat și a purtat un alt costum, mai deosebit. Își amintește că avea părul pieptenat, iar pe cap purta coiful sau ,,zlata”. Acesta era portul autentic din Nicolinț care se găsește în lada cu zestre a mamei sale. Silvia prezintă acest port la expoziția de artizanat care se organizează la Nicolinț, cu ocazia Nedeii.
Depănându-și amintirile, Silvia ne-a vorbit despre tinerețea ei. Îşi aminteşte că a mers la holdă cu părinţii. Soarta a aranjat ca alesul inimii ei să fie Ion Gaita. Din căsătoria lor fericită prima care a venit pe lume este fiica Lia. Mai târziu s-a născut a doua fiică, Aurora. Bucuria lor a fost mare, astfel că Silvia şi-a îndreptat toată atenţie către fiice. După ce au crescut, soții Gaita s-au gândit că viitorul lor poate fi mai strălucit dacă se vor deplasa la muncă provizorie în Germania. Norocul a fost de partea lor. Au rămas în Germania până la la pensie. În vacanțele de vară au revenit cu mare drag în satul lor natal, unde bunicii s-au ocupat de creșterea celor două nepoțele. Deşi dorul de cei dragi a început să îi copleşească din ce în ce mai mult, Silvia şi Ion nu au renunțat la serviciile din Germania, care le-au adus un venit solid.
,,Așa au trecut anii noștri în străinătate. Am avut și momente grele. Totuşi, cei mai fericiţi eram când ne vizitau fiicele noastre şi apoi când s-a născut nepotul nostru Alexandru. Am muncit din greu într-o țară străină şi ne-am dorit din tot sufletul să îi facem fericiţi. Alexandru este băiat bun, ascultător. Ne prețuiește nespus de mult. Noi, bunicii lui, îi suntem recunoscători”, a spus Silvia.
În timpul liber, Silvia se ocupă de florile din grădină. După cum ne-a mărturisit, îi plac foarte mult florile gingașe. Grădinăritul o face să se simtă mai tânără şi mai sănătoasă.
Fiind o gospodină apreciată de toți membrii familiei Gaita, pregăteşte cu drag prânzul de duminică, iar cu această ocazie se reunesc toţi cei pe care îi iubeşte. În acele clipe sufletul ei se umple de bucurie și Silvia uită de toate grijile. Pentru Silvia, a face prăjituri, în special ,,colaci turnați”, este o plăcere deosebită.
Femeia îşi găseşte liniştea sufletească în mănăstiri. Până în prezent a vizitat mănăstirile Nicula, Prislop, Sfânta Parascheva de la Iași şi mănăstirea Hadâmbu unde a primit în dar icoana Făcătoarei de Minuni. Împreună cu soțul ei a fost şi la câteva mănăstiri din Serbia: Đunis, Sfântul Luka, Sfântul Vasilie, dar și în Muntenegru, la Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul.
,,Iubiți-i pe cei din jurul vostru pentru ca și voi să fiți iubiți de toată lumea. Trebuie să ne avem bine cu toți și să ascultăm cu plecăciune cuvântul lui Dumnezeu”, transmite Silvia în încheiere.
Silvia MĂRGAN
Articolul îl puteți citi în numărul 33 din 17 august
