Am cercetat cu pasiune poezia vecinilor noștri, printre care cea românească, care ocupă un loc înalt. Lucian Blaga și Nichita Stănescu au fost mari revelații pentru mine, Blaga în special cu versurile sale înstelate și puternice mi-au lăsat o impresie de durată. În cadrul echipei care pregătește Festivalul Literar Internațional din Novi Sad, organizat de Societatea Scriitorilor din Voivodina, la care România a fost invitată de onoare în 2013, am ascultat, citit și admirat poezia lui Mircea Cărtărescu, Ana Blandiana, Angela Marinescu, Alexandru Mușina, Ion Mureşan, Ioana Es. Popa, Dana Coman și recent am întâlnit poezia și proza lui Cosmin Perța. Una peste alta, aș spune că, contactul meu cu poezia românească a fost relativ intens și semnificativ pentru dezvoltarea mea poetică.
Stimate profesor, vă rog să explicaţi, pentru cititorii săptămânalului nostru, ce este literatura comparată?
Un răspuns simplu la această întrebare ar fi – literatura comparată este o modalitate de a studia și înțelege literatura, care, pleacă de la faptul că toate textele, și asta înseamnă toate literaturile și culturile, sunt interconectate, în permanentă comunicare și schimb – ceea ce înseamnă că nici un text, carte sau cultură nu pot fi înțelese izolat, de la sine, ci doar în relație, prin comparație. Literatura comparativă este, așadar, o încercare de a înțelege creația umană, cultura și civilizația ca o țesătură comună densă, la care participă mulți oameni și popoare, iar în orizontul final poate întreaga umanitate, creând astfel literatura mondială. Într-un sens concret, studiile comparative, pe de o parte, leagă diferite literaturi naționale și regionale, iar pe de altă parte, diferite discipline, precum filosofia, sociologia, psihologia, istoria artei, teoria, etc.
În orientarea profesională a dvs. v-ați hotărât să vă ocupați de această disciplină. De ce tocmai literatura comparată?
Pur și simplu pentru că comparatistul își dă seama că creația nu este un monolog, nici la nivelul unui scriitor individual, nici la nivelul unui colectiv (contestând concepția izolaționistă și tribal despre literatură), ci că este întotdeauna, și în primul rând, un dialog, sau chiar un polilog, adică o conversație între mai mulți interlocutori despre lumea în care ne-am aflat, despre valorile și scopurile ei, probleme și contradicții, frumusețe, abis și banalitate. De asemenea, prin atingerea diferitelor discipline, deschide numeroase perspective pentru oamenii de știință asupra tuturor acestor subiecte. Mi se pare că studiile comparative oferă o viziune mult mai deplină și mai bogată asupra creativității și, prin urmare, și asupra întrebărilor fundamentale ale existenței umane, care stau la baza interesului nostru pentru literatură.
Adriana PETROI
integral îl puteți citi în numărul 43 din 22 octombrie
