La momentul cuvântului de învățătură, Preasfinția Sa, le-a vorbit credincioșilor de la Seleuș despre însemnătatea Praznicului Floriilor în cadrul istoriei mântuirii: „Împăratul a toată făptura intră în cetatea Ierusalimului, El care împărățește împreună cu Tatăl și cu Fiul în Ierusalimul ceresc, care este imaginea Bisericii întemeiate de Domnul nostru, Iisus Hristos.
Această intrare în Ierusalim este un moment cu totul cutremurător, foarte mulți dintre iudei, dar și mulți pelerini sosiți în Ierusalim, aleg să îl vadă pe Mântuitorul, Cel care săvârșise atâtea fapte minunate, și Îl numesc pe Acesta „Osana”, denumire adresată doar lui Dumnezeu.
Bucuria lor are valențe profetice, pentru că, numindu-L Osana, ei adeveresc faptul că Cel care are chip uman ca și ei, Mântuitorul, este în același timp Fiu al lui Dumnezeu și Dumnezeu adevărat”. Iar în cuvântul de învățătură adresat credincioșilor prezenți, la Sân-Mihai, Preasfinția Sa a evidențiat faptul că Praznicul Învierii Domnului este prilej de bucurie duhovnicească, dar și moment de conștientizare a necesității apropierii noastre de Hristos: „Învierea Domnului nostru Iisus Hristos este un semn al înnoirii, un semn al desăvârșirii omului care rămăsese incomplet după păcatul neascultării și coborârea în viața aceasta pământească unde, de multe ori, pământul îi este osteneală și blestem și îi aduce mai mulți spini decât roade.
Adriana PETROI
Articolul integral îl puteți citi în numărul 20 din 18 mai
