După cum menționează folcloristul Simion Florea Marian: Sân -Toader, numit altminteri și Sâm – Toader, Sân – Todor și Săn – Toaderul cel Mare, cade, după spusa românilor de pretutindeni, totdeauna în sâmbăta ce dintâi a Paresimilor sau a Postului mare. Și deoarece Păresimile se încep în unii ani cu câteva săptămâni iar în alții numai cu vreo câteva zile înainte de Baba Dochia, care pică întotdeauna, adică în fiecare an, la prima martie, de aceea și Sân – Toader cade în unii ani înainte de Baba Dochia, adică înainte de prima martie, iar în alți ani după Baba Dochia (Sărbătorile la români, vol I, 1994, Editura Fundației Culturale Române, p. 239 ). În Biserica Ortodoxă, prima sâmbătă din Postul Mare este Sâmbăta Sfântului Teodor și Pomenirea morților.
Sâmbăta lui Teodor
Din această zi se începe purtatul colivei și al prescurilor pentru morți, și a apei la case, pentru ispășirea păcatelor celor morți, căci morților ce nu li se face acest obicei stau cu țărâna în gură pe lumea cealaltă, spuneau babele cunoscătoare. Începând cu această sâmbătă, unele femei începeau a purta sâmbetele, până la Paști, adică făceau în fiecare sâmbătă colivă, o duceau la biserică și făceau pomenire pentru morții din familie.
În fapt, această săptămână este prima din Postul Mare, în care nu se mai organizează petreceri cu muzică, nu se mănâncă de dulce, dar mai ales, se fac fapte bune, oamenii se împacă, într-un cuvânt – credincioşii se pregătesc pentru a putea primi Sfânta Împărtăşanie şi pentru a întâmpina Sărbătoarea Învierii Domnului cât mai curaţi sufleteşte.
Tradiția populară
În tradiţia populară în această zi se marchează trecerea de la anotimpul rece la cel cald. Se spune că, acum caii care-l însoţeau pe Sân-Toader păzeau Soarele, pentru a evita fuga acestuia către miazănoapte şi pentru a salva, astfel, omenirea de la noaptea veşnică. Conform credinţei populare, caii lui Sân-Toader sunt fiinţe mitice cu aspect de flăcăi cu coada ascunsă în iţari şi cu copitele ascunse în opinci, care readuc ordinea la începutul postului.
Ziua de Sân-Toader începea cu ritualul de afumare cu iarbă mare şi tămâie a casei şi a grajdurilor. Ritualul marca, de fapt, alungarea Sân-Toaderului, sărbătoarea încheindu-se în unele sate cu focurile aprinse. Era modalitatea în care lumea satului se lepăda de iarnă, trecând la primăvară.
Eufrozina GREONEANȚ
Articolul integral îl puteți citi în numărul 13 din 27 martie 2021
