Cu o carieră impresionantă în jurnalismul cultural și în literatură, Adriana Weimer (născută la Lugoj, România, pe 13 februarie 1968), este o sursă inepuizabilă de inspirație și forță creatoare. În cazul său, bucuria de a fi scriitor și membră a Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Timișoara (din 2010), redactor la diverse reviste culturale și literare – „Unirea” din Viena (redactor-șef din 2017), „Actualitatea literară” din Lugoj (redactor din 2014), „Sintagme literare” (secretar general de redacție din 2016), „Banat” din Lugoj (secretar general de redacție între 2004 şi 2014) – se întrepătrunde armonios cu bucuria de a fi, de-a lungul multor ani, jurnalist cultural, de a participa activ la evenimente culturale variate, fiind în proximitatea creatorilor și a oamenilor de cultură. Cu atât mai mult, onoarea de a face parte din echipa Radio TV „Unirea” din Viena, alături de oameni minunați, amplifică această bucurie. Suntem profund onorați că am avut privilegiul de a realiza un interviu cu această doamnă remarcabilă, de a explora profunzimea gândirii sale și de a-i cunoaşte îndeaproape pasiunea pentru cultură.
Povestiți-ne puțin despre copilăria dvs. Cum era viața în Lugoj și cum ați fost influențată în tinerețe de mediul și cultura locului?
La doar 10 ani, fiind în clasa a V-a, a venit în școala noastră, Școala Generală Nr. 6 Lugoj (acum Școala Gimnazială „Anișoara Odeanu”), profesoara de limba română Paraschiva Bireescu. La recomandarea profesorului meu de limba română Nicolae Ghinea, pe atunci și directorul școlii, doamna profesoară m-a înscris în Cenaclul Literar „Luceferi” de la „Casa Pionierilor” din Lugoj (acum „Casa Elevilor”), fiind singura elevă recomandată pentru acest cenaclu literar din toată școala. Am simțit acest lucru ca pe o mare onoare, dar și ca pe o mare responsabilitate în ceea ce privește imaginea școlii, de a fi mereu la înălțimea așteptărilor profesorilor mei, îndrumătorilor mei. La Cenaclul Literar „Luceferi” am activat timp de șase ani.
La doar 13 ani, în anul 1982, în luna ianuarie, am primit primul meu premiu literar național, la un concurs dedicat poetului Mihai Eminescu: premiul III la Concursul Național „Pana de Aur” de la Dej, județul Cluj. Tot în anul 1982, m-am alăturat și Cenaclului Literar „Ioan Popovici Bănățeanul” din Lugoj, dar și Cenaclului SF „Sirius” din Lugoj.
În acea perioadă, elevă fiind, mergeam cu colegii de cenaclu și cu îndrumătorii noștri la schimburi de experiență cu alte cenacluri literare din Timișoara –„Orizont”, „H. G. Wells”, „Helion” – în Arad, Caransebeș, Băile Herculane, Buziaș, Oravița, Hunedoara, Deva, dar și în centre universitare din țară – Iași, Cluj, Craiova –, la simpozioane, la conferințe de literatură, la mese rotunde, în tabere de literatură, la lansări de carte ale scriitorilor importanți – Ana Blandiana, Livius Ciocârlie, George Șerban, Ion Arieșanu, Mircea Ștefănescu, Alexandru Mironov –, la expoziții de carte, de pictură și grafică, de fotografie, la concerte de muzică clasică și folk. Era cu adevărat o intensă activitate culturală în acea perioadă în orașul meu natal Lugoj, în întregul Banat și în toată țara. Pe lângă aceste preocupări culturale, eu am continuat să scriu poezii, să desenez, să fac fotografii. Concomitent, mergeam la corul școlii și la gimnastică artistică.
Mariana STRATULAT
Articolul integral îl puteți citi în numărul 10 din 9 martie
