Acolo unde privirea unui om obişnuit nu vede nimic, privirea unui artist iscodeşte, cercetează, cutreieră şi descoperă frumosul pretutindeni. Săptămâna aceasta îl vom prezenta pe pictorul academic și profesorul de educație plastică, Ion Stefan. Un cadru didactic harnic și responsabil, care, în cariera sa de profesor de educație plastică, a încercat să le inducă elevilor ideea că arta înseamnă orice formă de cultură, orice formă de exprimare culturală, împărtășind, cu generozitate, din acumulările a peste trei decenii de ascensiune artistică.
Deși s-a străduit să le insufle copiilor dragostea pentru arta plastică, în ultimul timp se declară dezamăgit de percepția și interesul lor, deoarece generației milenarilor tot mai mult le lipsește entuziasm pentru pictură, pentru simțul artistic în general. Problema o vede în digitalizare, care are numeroase oportunități, dar și riscuri. Accesul la internet și la diversitatea de conținuturi disponibile prin intermediul calculatorului, tabletei sau telefonului sunt considerate forțe care subminează creativitatea și originalitatea generației actuale de tineri.
Prof. Ion Stefan este originar din Sân-Ianăș, cu rădăcini și din Sân-Mihai, din familia cunoscutei poete Florica Ștefan. Până la vârsta de 17 ani a copilărit în satul natal, dar descoperind pasiunea pentru desen, a înscris școala medie Centrul Educativ de Design ,,Bogdan Šuput” la Novi Sad, specializarea editarea grafică a cărții. Traiectoria sa în lumea culorilor și a creativității a germinat din copilărie. La întrebarea când și-a descoperit pasiunea pentru desen, încât să realizeze că aceasta este meseria pe care vrea să o urmeze, am primit următoarea explicație:
Prima dată, dorința mea până în clasa a VI-a a fost să fiu pilot militar. Chiar dacă și astăzi, mi-a rămas în suflet aviația ca o dorință neîmplinită. Prin anul 1974 era serialul Leonardo Da Vinci, pe care l-am urmărit cu regularitate și mare atenție, și atunci am început să desenez portrete dintr-o carte de citire adusă din România cu povestiri de Ion Creangă, Eminescu, Coșbuc, și acele portrete apoi le-am arătat profesorului meu de desen, Alexandru Pascu. Pe dânsul l-am rugat să-mi dea vreo literatură care să mă apropie de Leonardo.
Teodora SMOLEAN
Articolul integral îl puteți citi în numărul 8 din 24 februarie
