Un secol de jurnalistică în familia Avramescu

Remus Avramescu s-a născut pe data de 29 decembrie 1942 la Petrovasâla. A frecventat şcoala generală, până în clasa a IV-a, în satul în care s-a născut. Apoi a trecut la Vârșeț, unde a urmat Liceul. La Institutul de Ziaristică din Belgrad a frecventat Școala Superioară de Pedagogie. În 1960 a intrat în jurnalism. A fost ziarist corespondent al cotidianului ,,Večernje novosti”, apoi al ziarului ,,Borba” și pe urmă a scris la ,,Politika Ekspres” din Belgrad. O perioadă a fost corespondent la Radio Belgrad, iar din 1967 a profesat la Televiziunea Belgrad, ca ziarist – reporter și operator de cameră. Între timp a fost redactor-șef al periodicului ,,Vršački ritovi”. În 1976 a trecut la TV Novi Sad, în Redacția programului în limba maghiară, apoi în Redacția programului în limba sârbă și ulterior în Redacția programului informativ, pe post de redactor-șef al Centrului Regional al RTS la Vârșeț.
De-a lungul carierei, Remus Avramescu a realizat un număr mare de reportaje de televiziune în țară și în străinătate. Multe dintre acestea au fost transmise și în emisiunile în limba română ale Televiziunii Novi Sad. Este unul dintre primii reporteri străini care au intrat în România în timpul Revoluției decembriste, informând de la fața locului opinia publică ex-iugoslavă și, prin intermediul Televiziunii Belgrad, întreaga lume.
Remus Avramescu a fost membru al Uniunii Ziariștilor din Iugoslavia. În prezent trăiește la Vârșeț.
De la legendarul jurnalist am aflat că, începând de la Mihai Avramescu și până astăzi, în familia Avramescu sunt 100 de ani de jurnalistică.

Povestiți-ne despre începuturile dvs. de jurnalist.

Cariera mea de jurnalist este o pură întâmplare. După ce am terminat liceul, m-am ocupat de pilotaj. Am vreo 300 de sărituri cu parașuta. La acea vreme, la Vârșeț exista şcoala de pilotaj pe care am frecventat-o. Am fost unul dintre cei mai buni studenți. Dupa terminarea școlii de pilotaj mergeam la aerocluburile din ţară. Aceasta m-a atras şi acea şcoală voiam să termin. Nu m-am gândit la jurnalism.
A venit o delegație din Burma, iar eu am sărit cu parașuta. Nefericirea mea a fost că mi-am rupt un picior. Așadar, am fost unicul din acea generație care a repetat anul. Cu toate acestea, am terminat studiile și am primit o invitație să merg ca parașutist la aeroclubul din Priștina. Sincer, m-am așteptat să merg la cel din Belgrad, Zrenianin, Novi Sad, pentru că acolo erau cele mai mari aerocluburi din fosta Iugoslavie. Când am auzit că trebuie să merg la Priștina, am refuzat.

Prin urmare, viața mea a luat o altă întorsătură. M-am întors la Belgrad. Acolo am lucrat în diferite domenii, dar nu acest lucru conta. Am vrut să fiu alături de soția mea. Cu ea m-am distrat pe atunci. Am tot călătorit un timp pe ruta Vârșeț – Belgrad. Fiindcă m-am ocupat, printre altele, de fotografiat, mi s-a dat ocazia să colaborez cu ziarul ,,Večernje novosti” din Belgrad. Am acceptat oferta. Cu trecerea timpului, m-au onorat, dându-mi funcția de redactor pentru corespondență. Atunci a început cariera mea de jurnalist. Am relatat din întreaga regiune a Banatului pentru ziarul ,,Večernje novosti„.

Când aţi început cariera de jurnalist de televiziune?

Redactorul ziarului ,,Večernje novosti” m-a recomandat la televiziune. Voiau să deschidă punct de corespondență la Vârșeț. Aşa am ajuns să relatez din Vârșeț si din împrejurimile orașului. Nu am fost angajat. Am lucrat doi ani pe post de corespondent şi, bineînțeles, am primit onorariu.
După trei ani, am început să lucrez ca profesionist la RTS din Belgrad. Am emis știri, aveam diferite emisiuni. Cu emisiunea pe care o redactam am început să călătoresc prin lume. Am fost în Africa, Asia, Arabia Saudită, America, am trecut prin toată Europa. Au fost emisiunile mele despre diasporă. În America am fost în mai multe orașe. Am mers din cauza diasporei. Oamenii noștri din diasporă vorbeau despre orașul în care mergem. Nu vorbea americanul. Emisiunea se numea ,, Srpska dijaspora” și era foarte apreciată la noi în țară. Cu Angelina Vučić, care era jurnalistă, am realizat această emisiune de succes.
Cred că tot ce am făcut în jurnalism și a fost de succes este din cauză că am trăit din exclusivități. Dacă, de exemplu, vreo poveste nu era exclusivă, eu o făceam să fie. După zece ani de lucru la televiziune am terminat facultatea la Institutul de Ziaristică din Belgrad, iar după cincisprezece ani am devenit redactor la RTS. Am fost unicul român din Serbia care a redactat o emisiune într-un program de televiziune în limba sârbă.

Aţi colaborat şi cu RTV, Programul în limba română?

În 1976 am fost la TV Novi Sad, în Redacția programului în limba maghiară, apoi în Redacția programului în limba sârbă. M-au chemat și cei de la televiziunea în limba română, dar aş fi acceptat doar dacă mi-ar fi dat oportunitatea sa vorbesc în limba sârbă, pentru ca nu știu limba română literară. Am făcut doar patru clase în limba română şi am urmat școlarizarea în limba sârbă.
Cei de la Progrmul în limba română al Televiziunii Novi Sad au preluat, cu acordul meu şi al RTS, emisiunile pe care le făceam şi le traduceau. La acea vreme, se ținea cont de accent, de gramatică. Nu puteai să apari, mai ales la televizor şi să nu ştii bine limba sârbă, respectiv limba română. Pentru că vorbim de fosta Iugoslavie, accentul era foarte important în jurnalism.