Referitor la trăsăturile morale ale lui Mocioni, desprindem un fragment din necrologul publicat în revista ,,Biserica şi şcoala”.
,,Dotat de natură cu un temperament blând, cu o energie şi cu un caracter nobil, propriu ilustrei familii, din care făcea parte, răposatul s-a distins în tot decursul vieţii sale prin un deosebit simţ de pietate şi dărnicie la toate întreprinderile noastre bisericeşti, culturale şi naţionale – aşa încât n-a rămas întreprindere de acest soi, la care dânsul să nu fi contribuit cu sume însemnate.”
În toate situaţiile posibile îi sprijinea pe cetăţenii Vlaicovăţului, material şi moral, ceea ce este consemnat şi în presa timpului:
,,În casa lui George Mocioni era bine primit tot românul învăţat şi neînvăţat, domn sau ţăran. Cu deosebire pe prelaţii bisericii române îi vedea bucuros la masa sa, iar la moşie invita la masă şi pe unii din ţăranii mai fruntaşi ai comunei. Când era poftit domnul mare – căci aşa îi ziceau locuitorii din sat şi de prin prejur – ca să contribuie cu sfatul său în afacerile comunale, se ducea şi lua parte activă ca preşedintele şedinţelor comunale. În anii neroditori ierta sărmanilor oameni cerealele ce le împrumutaseră primăvara pentru semănat ori pentru a se hrăni cu ele până la seceriş. Sărăcimea şi călătorii pribegiţi, care ajungeau pe la moşia sa, erau întotdeauna bine adăpostiţi în castelul domnesc, iar bolnavii erau provăzuţi cu medicamentele necesare, mai cu seamă cu chinină, pentru că Vlaicovăţul cu aerul băltos produce multe friguri palustre. Dar nu numai medicamente, ci şi mijloace de trai, li se distribuiau bolnavilor lipsaşi.”
dr. Mircea Măran
Articolul integral îl puteți citi în numărul 28 din 13 iulie
