Dumnezeu, în bunătatea Lui, împarte oamenilor diferite daruri, talanţii despre care vorbeşte însuşi Mântuitorul. Unul dintre aceste daruri este acela a cântării, și în foclor şi în muzica cultă. În Biserica creştină, o dezvoltare deosebită a avut cântarea bisericească vocală. Despre aceasta vreau să vă scriu astăzi, pentru că și în Biserica din Romania și în cea din Serbia, aceste cântări sunt la mare preț.
În decursul istoriei românul a ştiut să împletească melosul popular cu cântarea religioasă, cântarea religioasă devenind astfel mai accesibilă sufletului său. În Banat, cântarea bisericească s-a transmis pe cale orală, din generaţie în generaţie, păstrând totuşi linia melodică specifică bizantină. Toate slujbele Bisericii noastre cuprind părţi cântate şi recitative liturgice sau citiri. Dacă primii creştini se rugau prin cântări la săvârşirea Liturghiei din zorii zilei, astăzi ne rugăm cântând la Utrenie, adică la slujba de dimineaţă. Utrenia este una dintre cele şapte laude ale Bisericii şi se săvârșește de obicei înainte de Sfânta Liturghie.
Pentru înţelegerea Utreniei amintesc unele dintre cântările ei cele mai importante şi semnificaţia lor. Astfel, la începutul Utreniei cântăm ,,Troparul”, o cântare ce prezintă pe scurt vieţaunui sfânt, ori descrie sensul şi importanţa unui eveniment din viaţa lui Hristos sau din istoria mântuirii noastre. În partea de început a slujbei ,,mici” (cum se mai spune Utreniei ), se cântă ,,Sedelnele”, numite şi ,,şezânde” sau ,,catisme”. În timpul cântării lor, credincioşii pot sta așezați pe scaune sau în strană. Fiecare glas dintre cele opt linii melodice folosite în Biserica Ortodoxă, are cel puţin două sedelne ale Învierii, care se cântă la Utrenia de duminica.
Pr. Petru BERBENTIA
Articolul integral îl puteți citi în numărul 39 din 30 septembrie
