„Responsabilitatea de a continua povestea frumoasă a revistei este enormă”

Revista „Bucuria copiilor” este publicația pe care deja 75 de generații din rândul etnicilor români din Serbia au răsfoit-o și au citit-o cu drag la școala elementară. Copiii, devenind cititorii acestei reviste în limba maternă, au îmbrățișat limba, cultura și toate valorile neamului românesc. Revista „Bucuria copiilor”, precum îi spune și denumirea, insuflă și astăzi copiilor sentimente de bucurie.

Începând din acest an, revista „Bucuria copiilor” are nou redactor responsabil a.i. în persoana lui Dan Mata. Cu ocazia jubileului, am stat de vorbă cu dânsul, iar discuţia s-a axat pe activitatea sa de jurnalist, pe trecerea la redactarea revistei pentru copii și pe rezultatele pe care le-a obţinut în acest an.

Aveți o activitate bogată în jurnalism, iar anul acesta ați devenit redactorul responsabil a. i. al revistei „Bucuria copiilor” care, de altfel, a atins venerabila vârstă de 75 de ani. Tatăl dumneavoastră, Cornel Mata, a fost, de asemenea, ziarist al Casei de Presă și Editură „Libertatea”. A fost oare acesta un motiv pentru care ați pășit în lumea jurnalismului? Este ziaristică o vocaţie familială?

Nu sunt sigur dacă am ales eu profesia de jurnalist sau dacă fericita oportunitate care a bătut la uşă, cea de a profesa într-una dintre cele mai dificile şi, totodată, una dintre cele mai frumoase meserii, şi-a pus amprenta pe destinul şi pe viitorul meu. Încă din copilărie mi-am dorit să devin gazetar, iar cariera mea arată ca un mozaic, cuprinzând radio, uneori TV, jurnalism sportiv şi presă scrisă. Tatăl meu, Cornel Mata, a fost principalul ,,vinovat” care mi-a insuflat dragostea faţă de această meserie nobilă şi de limba în care visăm, citându-l în nenumărate rânduri pe poetul Gheorghe Sion: ,,Mult e dulce şi frumoasă, limba ce-o vorbim, altă limbă-armonioasă, ca ea nu găsim”. Tatăl meu era gazetar, poet, profesor, traducător, actor, redactor al câtorva publicații periodice, autor a vreo 10 manuale școlare şi al unei monografii, profesionist în domeniul culturii și al artei. El și-a dedicat viața literaturii, amatorismului și propășirii culturii minorității române din Voivodina. Colabora la toate publicațiile ,,Libertății”, îndeplinea funcția de redactor-șef al ,,Cuvântului românesc”, al ziarelor locale ,,Satul Voievodului”, ,,Opinca”, ,,Vârșăciorul” și era autor a două volume pentru copii: „Trei fire de păpădie” (1980) și „Ariciul înaripat” (1991), apărute sub egida Editurii ,,Libertatea”. Aşadar, a petrecut o perioadă de peste cinci decenii, cu mici întreruperi, cu condeiul în mână. Tatăl meu, Cornel, a lucrat ani în șir la „Dicționarul de bănățenisme” sau ,,DICTIONAR DIALECTOLOGIC – GRAIUL BĂNĂȚEAN ROMÂNESC DIN BANATUL SÂRBESC”. Din păcate, nu a apucat să-l vadă ieșit de sub treascurile tiparului, însă eu m-am străduit să-i îndeplinesc dorința, astfel că dicționarul va vedea lumina tiparului în anul 2022 sub egida Asociației pentru Vorbirea Bănățeană. Știu că am cam lungit-o cu povestea despre tatăl meu, însă, da: el este principalul vinovat. A fost și redactor responsabil al revistei ,,Bucuria copiilor” în perioada 1975-1978 și mai târziu gazetar la săptămânalul ,,Libertatea” în jur de trei decenii. Cert este că în familia noastră jurnalismul reprezintă o tradiţie, o pasiune.

Cum au arătat primii pași în jurnalism?

Debutul meu în universul jurnalisticii sau al cuvântului scris, cum este firesc, a fost la revistele ,,Bucuria copiilor” şi ,,Tribuna tineretului”, acum ,,Tinereţea”. După terminarea Academiei Pedagogice la Vârşeţ, mi-am propus să mă înscriu la Facultatea de Jurnalism la Timişoara, însă dorinţa mea nu a fost realizabilă. În 1991, în cel mai mare oraş din Banat nu a existat o instituţie universitară de acest profil, astfel că am terminat Facultatea de Agricultură. Acum, după ce am gustat din cele ,,şapte coji de pâine”, uneori și amare ale jurnalisticii, pot să vă mărturisesc că mi-am realizat visul de a transmite cititorului sau ascultătorului adevărul şi emoţiile pe care le trăiesc, să cultiv şi să mă exprim în cea mai frumoasă limbă din lume – cea vorbită de predecesorii noştri. Am avut incursiuni la Radio Vârşeţ, la rubrica sportivă a cotidianului ,,Dnevnik”. Apoi am colaborat o perioadă cu Redacţia Română a Televiziunii Voivodinei. În ultimii 15 ani sunt colaborator al Redacţiei în Limba Română a Radioului Novi Sad.

Totuşi, a face parte din colectivul sâptămânalului ,,Libertatea” și acum, de a mă afla în redacția ,,Bucuriei copiilor”, este o sfântă datorie de a continua tradiţia şi cultura, de a păstra limba şi identitatea noastră, pe care le-am moştenit de la generaţiile de oameni de condei, scriitori, poeţi, jurnalişti şi în special de la tatăl meu care făcea parte din acest colectiv aproape trei decenii. Din 2011 sunt membru al redacţiei săptămânalului ,,Libertatea”, în calitate de ziarist şi redactor de pagini. În carierea mea de jurnalist am redactat şi publicaţiile periodice ,,Tezaur bănăţean”, ,,Tezaur ecican”, ,,Tezaur uzdinean”, apărute de sub teascurile tiparului sub egida C.P.E. ,,Libertatea” cu prilejul Festivalului de Folclor Românesc al Copiilor din Voivodina şi Marelui Festival de Folclor al Românilor din Voivodina, la ediţiile din 2014, 2015 şi 2016 ce s-au desfăşurat la Ecica şi la Uzdin.

Interviu realizat de
Sanela CRĂINEAN

Articolul integral îl puteți citi în numărul 51 din 18 decembrie 2021