Artistă, preoteasă, educatoare, mamă, bunică, Mărioara Man Gheorghe, mama Elenei Gheorghe, este o femeie cu o forță interioară uimitoare. A cântat, nu numai publicului, ci și copiilor de la grădinița din Clinceni, județul Ilfov, unde este educatoare de aproape 21 de ani. Multor generații de copii le-a insuflat dragostea de melosul popular, înființând și grupul folcloric „Mlădițe ilfovene”.
Dintre amintirile de când era mică, Mărioara Man Gheorghe ne împărtășește: ,,Când eram micuță, clasa a treia, și nu este doar o amintire, a devenit o normalitate ca înainte să merg la școală, să mă trimită mama și tatăl meu, Dumnezeu să îl ierte, tatăl meu nu mai este, să mulg vaca. Aceasta fiind undeva la pășune, la 2km și ceva de casă, deci noi munceam de mici, asta voiam să spun, nu conta câți ani ai. Mulgeam vaca, aduceam laptele acasă, mă schimbam, luam ghiozdanul, laptele cu mine și mergeam la lăptărie împreună cu fratele meu, el mă ajuta, iar apoi mergeam la școală. În drum spre școală era și lăptăria. 4km în fiecare dimineață dus și 4km în fiecare dimineață întors. Nu a fost deloc ușor. De abia duceam bidonul cu lapte, eram foarte mică, voi ține minte toată viața, dar intrase în obișnuință.”
Mărioara Man Gheorghe este din Ardeal, din satul Arșiță, comuna Hodac, județul Mureș. În Ardeal toți copiii lucrau de mici. Copilăria lor era când alergau cu vacile, oile pe câmp. Acesta era jocul lor, toată lumea lucra, toţi copiii ajutau părinții, toată lumea era la fân vara, mergeau după zmeură, afine, mure şi culegeau, lucrau și la treburile gospodărești pe lângă casă.”
Dânsa provine dintr-o familie cu nouă frați. ,,Tatăl meu a fost căsătorit, apoi a murit soția și a rămas cu cinci copii. Cel mai mic avea câteva luni. Mama mea, la rândul ei, pentru că eu sunt din a doua căsătorie, a fost căsătorită, a murit soțul și a rămas cu un copil. Apoi tatăl meu s-a căsătorit cu mama mea și au mai făcut trei copii. Sora mea Violeta Man, care și ea cântă, a fost cumva, un exemplu pentru mine în viața artisitică. Văzând-o pe ea la televizor, la un ansamblu, apoi la Satu Mare, fiind angajată ca solistă vocală în ansamblu profesionist. Văzând-o pe ea că poate, era mândria familiei și a comunei noastre, atunci am zis: Doamne, ea cum a putut și eu nu pot? Și eu pot! Mi-am dorit să plec de acasă, ea mi-a fost imboldul, exemplu de urmat, și am plecat la București pentru a ajunge cântăreață. Dumnezeu m-a ajutat și chiar pot să îi mulțumesc pentru tot ce s-a întâmplat în drumul meu. ”
Virginia PUIA
Articolul integral îl puteți citi în numărul 5 din 29 ianuarie 2022
