Cândva natura a reprezentat o sursă inepuizabilă de bogăție, iar forța minții umane s-a reflectat în capacitatea de a o asimila. Acum resursele naturale sunt limitate. Problemele numeroase de ordin ecologic și modul în care este perturbat echilibrul naturii pun sub semnul întrebării nu doar menținerea „ordinii ecologice”, ci și existență noastră pe Pământ. Vă prezentăm doar câteva exemple care dovedesc această constatare: poluarea de proporţii a mediului, încălzirea globală, dispariţia unor specii de plante și animale de pe Terra, inundaţiile şi incendiile care devastează totul în jur… Așadar, natura se poate transforma dintr-un prieten generos în dușman aprig și nemilos.
Conform datelor furnizate de Agenția Europeană pentru Mediu, 80 % din habitatele naturale ale Uniunii Europene se degradează continuu, în ciuda eforturilor de conservare. Agenția Europeană pentru Mediu susține că în ultimii șapte ani situația s-a deteriorat și că este nevoie de un efort susținut pentru a opri declinul și pentru a asigura o refacere parțială.
Printre cele mai afectate specii sunt păsările. Mai mult de jumătate din speciile native sau migratoare sunt într-o situație dificilă din cauza reducerii populației de insecte, agriculturii intensive, folosirii disproporționate a insecticidelor și a erbicidelor, dar și din cauza expansiunii continue a zonelor locuite de oameni.
Este timpul să se trezească, în fiecare om, „conștiința ecologică” și fiecare persoană să-și schimbe obiceiurile care pot avea un impact negativ asupra echilibrului ecologic. Conștiința ecologică este o categorie istorică. Se „trezește” atunci când atitudinea societății față de natură duce la perturbarea echilibrului ecologic, cu scopul de a găsi o soluție la criza ecologică, precum și la criza existențială a civilizației. Despre ea nu se vorbește ca despre o nouă formă de conștiință socială, ci ca despre un nou sistem de percepții, opinii, credințe, evaluări și comportamente care sunt integrate în conștiința socială existentă.
Pentru a „trezi” în noi înșine „conștiința ecologică” trebuie mai întâi să punem accentul pe educația ecologică, un proces deosebit de complex.
Denis STRATULAT
Articolul integral îl puteți citi în numărul 8 din 20 februarie 2021
