Știm deja că Dragobetele este o sărbătoare specifică zonei de sud a ţării (Oltenia, Muntenia şi Dobrogea). Mai știm că are o tradiție veche și că marchează începutul primăverii, renaşterea naturii, a dragostei… De-a lungul anilor Dragobetele a început să facă înconjurul țării, fiind sărbătorit în toate zonele României. Eu am făcut cunoștință cu această sărbătoare în Bucovina și în continuare o să vă povestesc despre sărbătoarea dragostei în familia mea.
Am avut norocul să fac parte dintr-o familie în care dragostea s-a mărturisit nu doar de Dragobete, ci și pe tot parcursul anului, însă în această zi de sărbătoare dragostea era mărturisită festiv. Îmi amintesc de bunicii mei care și-au mărturisit dragostea prin gesturi mărunte ori de câte ori aveau ocazia. Dragobetele mi-a rămas întipărit în minte prin trandafirul roșu pe care bunicul îl făcea cadou bunicii. Era o zi festivă când vedeam trandafirul roșu, prins cu o panglică roșie. ,,Să fie trandafirul roșu simbolul acestei sărbători?” – mă întrebam în sinea mea.
An de an trandafirul roșu și nelipsita panglică erau prezente de ziua Dragobetelui. Într-un final, am discutat despre această zi cu bunicul care mi-a povestit următoarele: ,,Copilă, oamenii care se iubesc, se respectă și trec împreună prin bune și prin rele își manifestă dragostea, însă, copilă dragă, dragostea cu anii se transformă într-un respect nemărginit. Bunica ta nu merită doar un fir de trandafir. Bunica ta merită o întreagă livadă cu flori”. Ochii mei s-au umplut de lacrimi, pentru că în ochii bunicului vedeam sinceritate.
Adriana PETROI
Articolul integral îl puteți citi în numărul 13 din 27 martie 2021
