Ultimul şi cel mai de seamă dintre proorocii Vechiului Testament, cel care face legătura cu Noul Testament, este Sfântul Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului.
Pentru că în fiecare an îl pomenim în slujbe de sărbătoare, m-am gândit că este bine să vă vorbesc despre acest om sfânt, mai ales că în această săptămână ne aducem aminte și sărbătorim NAȘTEREA SFÂNTULUI IOAN BOTEZĂTORUL sau ,,SÂNZIENELE”. Cine este Ioan şi de ce a rânduit Biserica mai multe zile pentru prăznuirea lui? Din paginile Sfintei Scripturi avem multe mărturii despre viaţa şi lucrarea lui profetică. Încă din Vechiul Testament, prin gura proorocului Maleahi, Dumnezeu însuşi îl recomandă ca un sol, ca un binevestitor al Său, atunci când spune: ,,Iată, Eu trimit pe îngerul Meu şi va găti calea înaintea feţei Mele” (Maleahi 3,1). Mântuitorul Însuşi a recunoscut că acel înger de care a vorbit Maleahi nu era altul decât Ioan Botezătorul. Ca să înţelegem mai bine misiunea pe care a îndeplinit-o pe pământ Sfântul Ioan Botezătorul, iată ce ştim despre el. Naşterea lui s-a petrecut în chip minunat, fiind relatată pe larg de Sfântul Luca în primul capitol al Evangheliei sale. Părinţii lui erau Zaharia şi Elisabeta. Zaharia, din neamul lui Abia, era preot al Vechiului Testament, iar Elisabeta era din neamul lui Aaron. Elisabeta era verişoară cu Sfânta Fecioară Maria. Despre ei, Evanghelistul Luca spune: „Amândoi fiind drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile şi rânduielile Domnului” (Luca 1,6). Din nefericire nu aveau copii, ceea ce era considerat la evrei o adevărată pedeapsă. Rugându-se mult lui Dumnezeu să le dea un copil, pe când Zaharia slujea la Templu în Ierusalim, Arhanghelul Gavriil i-a vestit că Elisabeta va naşte un fiu şi că numele lui va fi Ioan. Pentru că s-a îndoit de cele auzite, Zaharia a rămas mut până ce Elisabeta a născut. Sfintele Evanghelii nu ne oferă ştiri privitoare la copilăria lui, doar Sfântul Evanghelist Luca scrie în Evanghelie că „pruncul creştea şi se întărea cu Duhul”. Sfinții Evanghelişti Matei şi Luca prezintă mai multe date despre Ioan începând de la vârsta de aproximativ 30 de ani, la retragerea sa în pustiul Iudeii, când a început să predice şi să boteze. Aflăm astfel, că acolo se hrănea cu aguride şi miere sălbatică, avea îmbrăcăminte aspră, din păr de cămilă şi curea din piele împrejurul mijlocului, că se odihnea cu capul pe bolovani de piatră. Astfel, pustiul i-a fost cea mai înaltă şcoală de formare duhovnicească, de pregătire pentru a fi prooroc şi Înaintemergător, propovăduitor al pocăinţei şi Botezător al lui Hristos. Viaţa lui, şi predica lui mai ales, era foarte simplă: ,,Pocăiţi-vă că s-a apropiat Împărăţia cerurilor” (Matei 3,2). Simplitatea aceasta şi mesajul deosebit şi precis ce cerea o îndreptare morală, a atras la locul unde era el: „Ierusalimul şi toată Iudeea şi toată împrejurimea Iordanului şi erau botezaţi de El în râul Iordanului, mărturisindu-şi păcatele”, (Matei 3,5-6), iar Sfântul Evanghelist Luca spune că, acolo, Ioan: ,,propovăduia botezul pocăinţei, spre iertarea păcatelor” ( Luca 3,3).
Pr. Petru BERBENTIA
Articolul integral îl puteți citi în numărul 25 din 18 iunie 2022
