Prezentul studiu cercetează noi perspective ale legăturilor între cele două țări și este rezultatul unei impresionante activități de documentare și investigare desfășurată de o serie de intelectuali din ambele țări. Lucrarea cuprinde două părți, prima secțiune fiind destinată evoluției relațiilor istorice și diplomatice dintre România și Serbia între secolele XIX şi XX. Această secțiune cuprinde diverse articole ale istoricilor. A doua parte a volumului este dedicată analizei influențelor și contactelor din domeniile artei, culturii și religiei dintre cele două țări, oferind astfel o perspectivă comprehensivă asupra interacțiunilor complexe și a schimburilor culturale.
Relațiile sârbo-române în context istoric și diplomatic
Prima parte începe prin prezentarea relațiilor sârbo-române din zonele aflate sub stăpânirea Imperiului Habsburgic în secolele XVIII și XIX, până la destrămarea Austro-Ungariei în 1918. Relațiile au fluctuat, tensiunile fiind dinspre populația ortodoxă românească din Transilvania, care se afla, din punct de vedere bisericesc, sub jurisdicția Mitropoliei Ortodoxe Sârbe de la Sremski Karlovci până la sfârșitul anului 1864, când a fost înființată Mitropolia Ortodoxă pentru Românii din Transilvania și Banat. Primul articol, al autorilor Miodrag Milin și Victor Neumann, cu titlul „Ideea de naționalitate printre românii din Monarhia Austro-Ungară: Implicarea politică a lui Vincențiu Babeș, Andrei și Alexandru Mocsony în calitate de reprezentanți ai regiunii Banat”, se centrează, în special, pe cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi scoate în evidenţă organizarea politică și instituțională a românilor din Banat și Transilvania. În al doilea articol al primei părți, cu titlul „Români și sârbi în granița militară a Banatului”, istoricul Ivana Spasović se concentrează asupra relațiilor sârbo-române în contextul desființării graniței militare austro-ungare în 1872, aflate în regiunea Banatului.
Următoarea secțiune, redactată de Felicia Aneta Oarcea, este intitulată „Relațiile româno-sârbe reflectate în operele lui Vasile Popeangă. Perspectivă istoriografică”. Citim articolul despre Boško Čolak-Antić și relațiile iugoslavo-române, în care istoricul Srđan Mićić se axează pe viaţa și activitatea diplomatului iugoslav Boško Čolak-Antić, acesta având un statut privilegiat prin relațiile strânse cu familia regală sârbă. Respectând ordinea cronologică, un articol interesant îl reprezintă și cel redactat de Anđelija Miladinović, „Maria a Iugoslaviei: prințesă româncă, regină sârbă”, dedicat relațiilor dinastice româno-iugoslave. În a șasea secțiune a primei părți, intitulat „Primul ambasador iugoslav: Jovan Dučić în România 1937-1940”, autorul Dragan Bakić ne oferă date interesante despre primul ambasador al Iugoslaviei regale în România.
Adriana PETROI
Articolul integral îl puteți citi în numărul 18 din 4-11 mai
