O viață dedicată științei, artei și muzicii

Între personalităţile asociate cu arta, istoria și pedagogia, un loc de cinste îl ocupă apreciatul profesor, cercetător, publicist şi critic de artă, dr. Adrian Negru. Frumoasa vârstă de 79 de ani de viaţă a acestui om pluridisciplinar ne obligă să facem o incursiune în îndelungata şi rodnica sa activitate în știință, învățământ și artă. În toate aceste decenii de muncă asiduă dedicată științei și adevăratelor valori identitare, se prefigurează ca o personalitate complexă, care urmăreşte o serie de probleme fundamentale ale societăţii, atât în istoria artelor, cât și ca cercetător. Cu mare dorinţă, el și-a împărtășit propriile idei mai întâi cu studenții săi la facultate, apoi cu colegii și, nu în ultimul rând, cu întreaga comunitate, publicând peste 30 de titluri de carte.

În discuțiile purtate pe terasa casei sale, dr. Negru, în cele peste două ore, a rememorat cu nostalgie și umor momentele marcante din viața sa plină de realizări și provocări. Viața și cariera sa rămân un exemplu de dedicare și pasiune pentru știință, artă și educație, contribuind semnificativ la îmbogățirea patrimoniului cultural românesc și internațional. Este o plăcere și onoare să cunoști asemenea oameni, care o viață și-au îndreptat-o spre a sluji neamul românesc.

Pasiunea pentru artă și educație

Încă din clasele primare, dr. Negru și-a manifestat talentul artistic prin desene colorate, participând la concursuri:

Încă din clasele primare, I-IV, am arătat un talent deosebit, exprimat prin desene colorate cu creioane colorate, pe care le aveam în acea vreme. Era și un concurs organizat de revista „Bucuria copiilor”, la care am obținut premii și primeam cărți cadou. Regretatul Mihai Condali era organizatorul concursului. Ulterior, am continuat la Școala Normală (de învățători), singura școală de acest fel din fosta Iugoslavie, cu o durată de 5 ani. Acolo am avut un profesor, Boris Afaljević, care m-a îndemnat să lucrez în permanență, și astfel, la sugestia școlii de la Alibunar, am mers la Belgrad pentru a mă înscrie la Școala Superioară de Pedagogie, secția Artele Plastice, ca pedagog de desen. Apoi am terminat Facultatea de Filozofie. La Academia de Arte Plastice nu se putea studia fără frecvență în acea vreme. Așa că am ales istoria artelor la Belgrad, la Facultatea de Filozofie, pe care am absolvit-o și apoi imediat am continuat cu magistratura, care era un pic mai pretențioasă decât masterul de azi. În final, mi-am luat doctoratul, tot în domeniul artei. M-a preocupat în special arta din Banat, din această zonă și din Ardealul secolelor XVIII și XIX, cu un accent aparte pe arta bisericească. Chiar și ultima carte pe care am publicat-o la Institutul de Cultură al Românilor din Voivodina, „Filip Matei și arta religioasă în Banatul sârbesc”, reflectă această pasiune – începe povestea și continuă:

La școală am predat cursuri începând cu clasele V-VIII, ca profesor de desen la școlile din Alibunar, Sân-Mihai, Petrovasâla și Nicolinț. Am terminat în 1968 Școala Superioară de Pedagogie la Belgrad. După ce am terminat Facultatea de Filozofie, am trecut la Școala de Economie și Comerț, unde am fost profesor. După ce am obținut magistratura, am trecut la Vârșeț, la Școala de Pedagogie. Numai la grădiniță nu am fost. Toate fazele le-am parcurs. Cred că am avut peste trei sute de studenți care și-au obținut diploma la mine – afirmă interlocutorul zâmbind.

Teodora SMOLEAN

Articolul integral îl puteți citi în numărul 29 din 20 iulie