Anisija Crepović, o personalitate emblematică a artei și culturii sârbeşti, reprezintă o punte între trecut și prezent, între moștenirea istorică și exprimarea artistică de astăzi. Numele de călugăriță i-a fost dat de academicianul român Adam Puslojić, el recunoscându-i talentul și dedicarea faţă de valorile culturale. Anisija a revitalizat patrimoniul medieval, creând un spațiu unic pentru artiști prin proiectul „Petrus – sălașul artiștilor”, unde tradiția și inovația se întâlnesc, păstrând vie esența spirituală și artistică a trecutului.
Ce v-a motivat să adoptați numele artistic Anisija în loc de Slavica? Ce semnificație și simbolism are acest nume pentru dumneavoastră în contextul creației artistice?
Acolo, în locul sfânt al Muntelui Mic Athos de la Leştianian, în satul Lešje, lângă Paraćin, în ziua hramului Mănăstirii Acoperământul Maicii Domnului, pe 14.10.2004, călugărul Ioan (Dejan Milenković), împreună cu cinci surori de mănăstire cu numele laice (Bojana, Jelena, Mirjana, Sunčica și Žilijeta), a reînviat spiritualitatea mănăstirii, una dintre cele mai vechi din Serbia, aflată în ruine și temelii de piatră. Cred că şi satele, nu doar orașele și metropolele, pot fi centre culturale. În anul în care spiritualitatea a renăscut după o pauză de șase secole, acest proces a continuat în poezie și artă, ca o prelungire a moștenirii dinastiei Nemanjić. Acolo unde ei s-au oprit onorabil, noi am reunit oamenii într-un singur loc datorită poeților și artiștilor, cu entuziasmul pe care îl împărtăşeam. Am populat oraşul virtual Petrus.
De peste două decenii sunt directorul manifestării „Petrus – sălașul artiștilor” (,,Petrus nastamba umetnika“). La înființare au participat peste treizeci de poeți consacrați: Radomir Andrić, Moma Dimić, Srboljub Ignjatović, Jeremija Lazarević, Vladimir Krasić… Au luat parte și patruzeci și șapte de pictori academici. A fost organizată o expoziție cu vânzare, iar fondurile strânse au fost donate pentru construirea mănăstirii din Lešje.
Academicianul și scriitorul român Adam Puslojić mi-a dat numele de Anisija în prezența tuturor scriitorilor sârbi, prin poezia „Și stâlp, și ramură”. Din acea zi, am vrut ca toți să își amintească doar de Anisija Crepović, nu de Slavica Blagojević. A fost ziua în care am primit numele de călugăriță, ziua în care toţi ceilalţi au încetat să mă mai numească Slavica Blagojević. Anisija și Venedikt Crepović, renunțând la numele lor laice, au devenit călugări. Ei erau copiii voievodului Crep Vukoslavić, unul dintre marii conducători militari ai Balcanilor medievali, stăpân al fortăreței Petruška. Ei descind dintr-o veche familie nobiliară. Au fost nepoții jupanului Vukoslav care, originar din Trebinje, s-a stabilit în această regiune înainte de 1335. Într-o carte despre acea perioadă scrie, enigmatic: „… următoarea pagină este smulsă, ultimele cuvinte vizibile fiind … „copiii nu vor pământ…”
Mariana STRATULAT
Articolul integral îl puteți citi în numărul 39 din 28 septembrie
