Preferă să pregătească mâncăruri tradiționale

Silvia Drilă, din Denta, România, s-a născut pe 21 martie 1954. A fost angajată la un magazin de stat, unde era responsabilă de plasarea pastelor făinoase. După pensionare, s-a alăturat asociației de femei din Denta. În timpul liber, continuă să se ocupe de prepararea pastelor făinoase, însă ceea ce îi place cel mai mult este arta culinară.

Silvia este una dintre membrele fondatoare ale Asociației Pensionarilor din Denta. În tot ceea ce face, pune mult suflet pentru a avea o prestație cât mai reușită la expozițiile culinare. Pe lângă participarea la concursurile de artă populară, Silvia se ocupă și de împletirea cununițelor necesare pentru funeralii. Pregătește diverse mâncăruri tradiționale pentru ceremonii, în special meniuri pentru nunți, botezuri, sărbătorile de Crăciun și cele pascale, acestea fiind ocazii speciale în care membrii familiei se adună la masa de prânz.
După cum ne-a mărturisit Silvia, prăjitura ei preferată este cozonacul, pe care îl prepară cu drojdie și îl umple cu mac, nucă, vișine și păstaică (roșcovă). Nepoatele ei, Bianca și Carina, adoră și celelalte prăjituri pregătite de bunica lor, mai ales tortul Doboș. Silvia ne-a dezvăluit modul de pregătire al acestui tort: se coc șapte foi subțiri, se prepară crema de ciocolată și glazura de zahăr, se toarnă caramelul deasupra, și prăjitura este gata de servit. Silvia ne-a spus că știe să prepare și alte prăjituri delicioase, precum tortul cu lămâie sau tortul cu mere caramelizate. De asemenea, îi place să facă prăjituri cu aluat dospit, cum ar fi pogăcelele cu jumări, brânză, cașcaval și susan.
Silvia, pe lângă obligațiile zilnice, reușește totuși să găsească timp pentru rugăciune. Participă cu regularitate la liturghiile de duminică pentru a asculta cuvântul lui Dumnezeu. De asemenea, desfășoară activități benefice colaborând cu celelalte femei pentru a înfrumuseța biserica în timpul sărbătorilor. Împodobește lăcașul cu flori de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului și este prezentă la alte ceremonii religioase.
Intrelocutoarea ne-a povestit că, pentru o perioadă, a lucrat în Italia. Aici a învățat limba italiană, maghiară și germană. A lucrat în Italia timp de aproximativ 10 ani și ar reveni cu plăcere dacă ar avea ocazia. În perioada în care a locuit acolo, s-a simțit bine, deoarece a cunoscut multe persoane cu care s-a împrietenit. „Câte limbi cunoști, atât ești prețuit”, a concluzionat Silvia.

Silvia MĂRGAN

Articolul îl puteți citi în numărul 40 din 5 octombrie