Carmen Sabina din Novi Sad este o persoană cu o voce clară, caldă și expresivă, capabilă să transmită emoții și informații doar prin tonalitate și intonație. Radioul, fiind un mediu care se bazează exclusiv pe sunet, o determină să acorde o mare atenție detaliilor, fie că este vorba de alegerea muzicii perfecte pentru o anumită emisiune, fie de modul în care prezintă știrile, interviurile sau comentariile. Într-o zi obișnuită, poate jongla cu tehnologia modernă, ajustând microfoanele și mixerul audio, în timp ce își pregătește și structurează emisiunile. Ea trebuie să fie atentă nu doar la ceea ce spune, ci și la reacțiile ascultătorilor, să fie capabilă să improvizeze și să gestioneze situații imprevizibile, cum ar fi întreruperi tehnice sau apeluri surprinzătoare din partea publicului. Ceea ce face o persoană de radio cu adevărat specială este empatia și abilitatea de a crea o legătură profundă cu oamenii care o ascultă. Deși nu îi vede, simte prezența lor în fiecare moment și lucrează cu dedicare pentru a le oferi nu doar informație, ci și o experiență auditivă care să îi inspire, să îi facă să gândească sau să îi relaxeze.
Atât la radio, cât și la televiziune, Carmen Sabina a început să lucreze din întâmplare. Putem spune că, după ce a ales această meserie de jurnalist, s-a ținut de ea și nu i-a dat drumul, chiar dacă a vrut să renunțe. „Totul se întâmplă cu un motiv. Soarta a decis să mă aducă la radio. Poate a influențat și faptul că părinții mei au profesat ca jurnaliști sau în producția mass-media”, a povestit Sabina.
Despre muncă și activitate
,,Când cream un reportaj de televiziune, foloseam mai mult imaginile și «mă jucam» cu cadrele, aceasta îmi permitea să prezint o poveste fără să folosesc multe cuvinte. La radio, cuvântul este «șeful». Cuvântul și vocea celui care citește sau vorbește. De ce am amintit aceste diferențe în crearea reportajelor pentru TV, respectiv radio (din perspectiva mea)? Pentru că de modul în care se destăinuie jurnalistul în crearea unui reportaj depinde și reacția publicului, adică interacțiunea cu el. Nu fiecare ascultător/telespectator percepe la fel și nici nu reacționează la fel la ce vede sau aude. Fiecare dintre modurile amintite are avantajele sale.
Cel mai important este ca jurnalistul să se străduiască să atingă publicul prin modul său de a realiza un reportaj.”
În ceea ce privește feedbackul de la public, a fost mereu deschisă pentru critică constructivă, așadar, a primit laude, dar și sfaturi și sugestii despre cum să se apropie și mai mult de public, sau a fost rugată să abordeze unele teme dorite. „Îmi dă un mare imbold să știu când emisiunea/reportajul pe care l-am realizat a schimbat ceva la public, a sporit cunoștințele oamenilor sau le-a trezit curiozitatea”, a povestit Sabina. Reacția publicului influențează foarte mult modul ei de a crea o poveste. Pasiunea de a comunica cu oamenii și de a crea povești (nu contează modul), i-a trasat drumul în cariera de jurnalist.
Virginia PUIA
Articolul integral îl puteți citi în numărul 42 din 19 octombrie
