Tatiana Petrică, ,,Mansarda. Poem satiric” de Danilo Kiš, traducere din limba sârbă, Panciova, Editura ,,Libertatea“, 2024
Toamna aceasta marchează apariţia, pentru prima dată în traducere românească, a romanului de debut al lui Danilo Kiš, ,,Mansarda“. Traducerea i se atribuie Tatianei Petrică, director interimar al Căminului Tineretului din Vârşeţ şi doctor în filologie, ale cărei cunoștințe în domeniu au contribuit la realizarea unei traduceri care să rezoneze cu cititorii români și să ofere o experiență literară autentică. Nu miră acest lucru, deoarece traducerea microromanului „Mansarda”, subîntitulat ,,Poem satiric”, face parte din teza de doctorat a Tatianei Petrică, intitulată „Fațete ale stilului în proza lui Danilo Kiš” şi susținută la Universitatea de Vest Timișoara. Se cuvine să mai spunem că dr. Tatiana Petrică a realizat traducerea după ediția din 2014 a „Mansardei”, apărută la Editura „Arhipelag” din Belgrad
Danilo Kiš, unul dintre cei mai importanţi scriitori sârbi, a scris ,,Mansarda” în 1959. Romanul, compus din 11 narațiuni scurte, a fost publicat în 1962. Cât despre faţetele stilului în,,Mansarda”, în prefaţa la traducerea de faţă dr. Tatiana Petrică aduce în discuţie structura compoziţională şi componenta lirică a romanului, ceea ce, cu siguranţă, îmbogăţeşte experienţa lecturii. ,,Proza lui Kiš vine cu un polisemantism variat, unde, spre exemplu, termenul de «Mansarda» are mai multe semnificaţii, şi anume, încăpere sau ansamblu de încăperi locuibile, aşezat imediat sub acelaşi acoperiş (având tavanul şi pereţii oblici şi neregulaţi) şi, cu sens argotic, cap, minte”, este una dintre concluziile la care ajunge dr. Tatiana Petrică (p. 6).
În acest context, observațiile lui Danilo Kiš despre „Mansarda”, făcute în 1992, devin cu atât mai relevante: „Totul în «Mansarda» este prea poetizat, deplasat, răsturnat, dar undeva în adâncul acelei cărți se află un sediment amar de experiență. Iar acel sediment amar de experiență rămâne și va rămâne și în cărțile mele ulterioare, care, mi se pare, nu sunt altceva decât o încercare de a-mi căuta propria identitate, propriul eu, dorința de a găsi o puritate originară, uneori în lumea copilăriei, alteori în mine însumi.”
Marina KALKAN
Articolul integral îl puteți citi în numărul 42 din 19 octombrie
