Maria Elena Brânzei a revenit la poezie prin publicarea versurilor în antologia bilingvă ,,Cele mai frumoase poezii…Doamnelor în dar! / Najlepše pesme…Damama na dar!“, coordonată de poeta şi prozatoarea Mariana Stratulat, director al Casei de Presă şi Editură ,,Libertatea“. Reamintim că această antologie a apărut cu ocazia Zilei Internaţionale a Femeii şi reuneşte nouă poete din România şi Serbia. Poeziile Mariei Elena Brânzei publicate în această antologie – ,,Pentru Maria“, ,,Veto“, ,,Patetic“, ,,Singură“, ,,Umbră prietenească“, ,,Tu, ce taci“, ,,Eva“ şi ,,Ana“ – ne-au deschis poarta spre noua etapă în creaţia poetei care continuă traiectoria începută cu volumul ,,Inelul de aţă” (Editura ,,Libertatea”, 1999).
Ceea ce am descoperit în cele mai noi poezii ale Mariei Elena Brânzei, de profesie psiholog, sunt viraje tematice uimitoare care totuşi păstrează unitatea tonului liric. Astfel, în poezia ,,Maria” poeta scrie despre o iubire maternă necondiţionată: ,,Te iubesc…/ așa cum doar o mamă știe/ Fără substraturi/ Fără umbre/ Fără cuvinte”. Abandonarea constrângerilor și convențiilor sociale impuse de societate și tradiție, căutarea propriei identităţi şi ruperea de trecut (prin distanţarea de ,,rudimentele umane” moștenite de la Adam și Eva) constituie subiectul poeziei ,,Eva”. Suferinţa, izolarea şi închiderea în sine sunt simţăminte pe care Maria Elena Brânzei le descrie în poezia ,,Ana”.
În volumul bilingv ,,Amar / Gorčina“ continuă această impersionantă schimbare de teme, însă toate se adună sub mantaua conflictelor interioare. De exemplu, în poezia ,,Linişte“ poeta ilustrează procesul de deconstrucție a aparențelor exterioare și de expunere a adevărurilor interioare. Aceste versuri subliniază conflictul interior al poetei între dorința de a ascunde și nevoia imperioasă de a confrunta și accepta ceea ce poate fi dureros sau tulburător. În poezia ,,Patetic” versurile descriu confruntarea cu propria soartă, iar poeta nu ezită să exploreze sentimente intense și sincere, inclusiv momente de auto-compasiune, exprimate fără reticență sau rușine. Poezia ,,Speranţă” aduce o introspecție profundă și o confruntare cu propria existență, exprimată prin imagini intense și o voce poetică personală.
Marina KALKAN
Articolul integral îl puteți citi în numărul 45 din 9 noiembrie
